Muzica vocală camerală are în componistica românească o tradiţie care merită elogiile admiratorilor artei sonore şi poetice. Pentru a trăi, această esenţă de simbolice intersectări ale condeiului cu partitura are însă nevoie de arta interpreţilor capabili să îi pătrundă sensurile. Este şi ceea ce caracterizează parteneriatul artistic al sopranei Bianca Manoleanu şi pianistului Remus Manoleanu.

Sub cupola Ateneului Român, recitalul lor ne invită, ca de atâtea ori de-a lungul anilor, cu farmec, sensibilitate, subtilă înţelegere şi nestinsă curiozitate de descoperitori. Şi de această dată, iată, un program alcătuit numai din creaţii de secol XX, din care nu lipsesc piese prea puţin sau deloc cunoscute.

Suita acestor momente miniaturale reprezintă parcă o sinteză a momentului "Enescu" în genul liedului. Cumpănirea conţinutului diferă de la o personalitate la alta, în generaţii succesive, situându-se la altitudinea maturităţii depline (Bartók, Stravinski), la perioada deplinei definiri (Ravel, Webern, Berg). Tocmai în această varietate a experienţelor, stilurilor şi limbajelor paralele, succesiunea momentelor muzicale a dovedit cât de bogată este perspectiva creatoare, din prisma personalităţii enesciene, din care, printre alte creaţii, unele se vor interpreta în primă audiţie, după manuscrisele originale ale acestora, aflate în proprietatea Muzeului Naţional George Enescu.

Desigur, acest miracol este posibil atunci când pentru arta detaliului semnificativ pledează muzicieni aparţinând elitei, aşa cum sunt Bianca şi Remus Manoleanu, în compania unui maestru al versului dăruit, precum actorul Victor Rebengiuc, recitând din poeţii: Paul Verlaine, Georg Trakl, Rainer Maria Rilke, Arthur Rimbaud, Stéphane Mallarmé, Robert Desnos, Serghei Esenin, Vladimir Maiakovski, Carmen Sylva, Octavian Goga, Vasile Voiculescu, Lucian Blaga, Ion Barbu, Em