Tema aceasta nu poate fi abordata fara o mare responsabilitate. Crime politice au fost si inainte de ocupatia sovietica, numai ca istoria le-a consemnat ca atare. In schimb, dupa 23 august, astfel de fapte abominabile erau, unele inca sunt, secrete.
In timpul alegerilor decisive din 1946, Ceausescu il ucide cu propriul revolver pe directorul unei banci chiar pe treptele acesteia deoarece nu a vrut sa sustina cu bani Partidul Comunist.
Asupra lui planeaza si alte acuzatii de omucidere. Crimele l-au propulsat in prim-planul vietii politice, iar dosarele ascunse au jucat un anume rol in nenorocirea romaneasca peste 45 ani.
Conjuratia ucigasilor
Pentru ca si altii au ucis, s-a creat un fel de conjuratie a ucigasilor pe care justitiarii de azi nu reusesc s-o probeze. Ori nu vor. S-ar putea sa subziste si complicitatiile de care presa aminteste uneori. Dupa 1946 au urmat sute de mii de crime cu substrat politic, unele descoperite de diverse institutii dupa revolutie, multe, nu.
A fost condamnat de cateva ori comunismul, dar inca sunt numeroase familii care isi cauta mortii. Eroii au fost iubitori de libertate, luptatori in munti impotriva ocupantilor, opozanti fermi ai bolsevizarii diverselor sectoare publice ca nationalizarea si colectivizarea agriculturii.
Memoria colectiva e scurta
Te-ai fi asteptat ca acest background tragic sa tina vie memoria societatii civile romanesti, iar derapajele contemporane de la regulile si principiile democratiei sa fie aspru si prompt sanctionate. Dar publicul de azi nu reactioneaza, iar realitatea ne-o ia inainte: operatiunea "bani pentru partid" e in floare, zeci de cazuri fiind relevate de mass-media, unele in faza arestarilor, altele in fata instantelor de judecata.
Absolut toate au ca sursa politizarea functiei: sprijinit de partid, politrucu
