„Ai ieşit la iarbă verde, ai mâncat micul, ai băut berea, ai ascultat maneaua. N-ai uitat ceva?”Cu acest slogan însoţea în urmă cu ceva ani o organizaţie ecologistă imaginea unui brăduţ dintr-o zonă de picnic, „împodobit” cu cartoane de mici, hârtie igienică, pet-uri şi pahare de bere.
Conceptul este unul sugestiv pentru imaginea unui anumit tip de român „iubitor de iarbă verde”. Considerându-se pe undeva un ecologist, un iubitor al naturii, o anumită specie de „meltean” îşi încarcă baxurile de mici şi bere în jeep-ul 4x4 şi îşi scoate familia la camping, unde urmează o mini-incendiere, ruperea fără motiv a unor pomi, „minarea” locului cu diverse necesităţi fiziologice, un potop de manele ieşite prin sitemul dolby al maşinii spre urechile celorlalţi „gratargii”, braconarea unui iepure sau a unui fazan, spălarea maşinii în râu sau pârâu, şi, în final, plecarea spre casă însufleţit de spiritul naturii, lăsând în urmă un morman spectaculos de gunoaie.
Dovezi permanente ale existenţei şi efemerei treceri prin natură a acestui personaj se văd la Albina, la Surduc, la Buziaş dar şi în zone aşa-zis protejate din judeţ, pentru care nimeni nu a mai dat vreun ban în ultimul cincinal.
De aceea, rezultatele campaniilor de „curăţenie generală”, cum e cea iniţiată sub sloganul „Let’s Do It, România!” sunt spectaculoase, de fapt şocante, şi spun foarte multe despre concepţiile şi acţiunile românului “iubitor de iarbă verde”. Anul trecut s-au strâns din Timiş 15.000 de saci de gunoaie risipite în „mama natură.” Cele mai bune „recolte” au fost obţinute din zone cunoscute şi preferate de timişorenii gratargii. Câte tone de nesimţire au încăput oare în cei 15.000 de saci ? Iar acţiunea din acest an se apropie de acelaşi rezultat. În plus, mostrele de deşeuri colectate din zonele verzi au scos la iveală faptul că există timişoreni cu un acut simţ practic