Un total de 15.000 de neutrini, particule care strabat Universul, au fost lansati, pe o perioada de 3 ani, de la CERN la Gran Sasso, aflat la 730 de kilometri distanta, unde au fost captati de detectori uriasi. Lumina ar fi parcurs distanta in circa 2,4 miimi de secunda, insa neutrinii au facut-o cu 60 de nanosecunde - sau 60 de miliardimi dintr-o secunda - mai rapid decat lumina.
Neutrinii au plecat din Geneva si au ajuns in Gran Sasso intr-un timp cu 60 nanosecunde mai mic decat i-ar fi trebuit luminii sa parcurga acelasi drum. S-a masurat timpul, nu viteza.
Ipoteza:
Cu cat viteza de deplasare se apropie mai mult de viteza luminii, timpul incepe sa se contracte proportional astfel incat, atunci cand se atinge viteza luminii timpul nu mai poate fi definit pe motiv ca nu exista.
Atingerea vitezei luminii presupune experimentarea nontimpului. Pentru nontimp se poate adopta definitia vesniciei, cu amendamentul ca vesnicia nu presupune un timp infinit de mare, ci presupune chiar lipsa timpului.
Demonstratie:
15.000 neutrini au strabatut distanta Geneva - Gran Sasso intr-un timp cu 60 de nanosecunde mai mic decat timpul necesar luminii sa parcurga aceeasi distanta. Viteza luminii neputand fi depasita, rezulta ca timpul este cel care s-a contractat in acest experiment.
De ce nu poate fi depasita viteza luminii
Chiar timpul este cel care ne arata ca structura de rezistenta a Universului este cauzalitatea.
In urma acestui experiment rezulta ca timpul ar trebui inteles ca fiind atat cat ii trebuie cauzei sa se transforme in efect, timpul nefiind o constanta.
Deplasandu-te cu viteza apropiata de cea a luminii, incepi sa vezi dilatarea Universului (vezi cum se creeaza Universul), iar in momentul in care atingi viteza luminii practic experimentezi cumva crearea U
