Serialul meu despre Nicu Ceausescu a facut valuri. Desi am prevenit ca nu ma voi ocupa de detalii din viata sa personala decat daca acestea sunt menite sa lumineze biografia sa politica, există, se pare, tentatia de a prelua tocmai acele amanunte anecdotice si de a le hiperboliza. Nicu era cel mai mic dintre copiii cuplului Ceausescu, neindoios si cel mai putin interesat de cultura. A fost rasfatatul mamei sale, cu ea pleca in Elvetia pentru a-si rezolva problemele de dantura, ea era la curent cu cine se vede, cu cine este amic. Cu tatal sau raporturile au fost distante (lucru notat si de Dumitru Popescu, fostul ideolog al partidului, in memoriile sale). Era un pusti agresiv si turbulent, probabil ca expresie a unui complex de inferioritate in relatiile cu Valentin si cu Zoia, complet diferiti ca stil si temeperament. In primele clase de scoala, la Liceul „Petru Groza” (pana in 1958 „Scoala Medie Mixta nr 28, cu limba de predare rusa”) rivaliza cu Vasea, fiul cel mic al lui Petre Borila, alt membru al Biroului Politic al lui Gheorghiu-Dej, intrru inclinatie spre violenta. Imi amintesc cum, era inclasa a II-a, a venit sa se intalneasca cu noi Ecaterina Borila, mama celui care arunca in colegi compasul. Ne-a spus ca Vasea este un copil mai dificil, ca nu are protectie speciala, ca ea personal incearca sa-l domoleasca. Nu stiu ca vreodata Elena Ceausescu sa fi facut vreun gest similar. Protectia ei pentru Nicuşor era totala, fara fisuri.
Nicu si Vasea au devenit rude ulterior, dupa casatoria lui Valentin cu Iordana Borila, sora mai mare a lui Vasea. Plangerile profesorilor erau intodeauna filtrate de Elena Ceausescu, membra a Comitetului de parinti. Inca de-atunci se stia ca Nicu se temea teribil de reactiile tatalui sau la aceste vesti despre comportamentul sau insolent cu colegii si profesorii. Mi-au spus-o mai multi colegi ai caror parinti erau membrii ai c
