Unul din detaliile drăguţe care au ieşit la lumină cu ocazia războiului comercial româno-olandez de săptămâna trecută este că în sectorul 2 din Bucureşti, prin decizie a nu se ştie cui, asociaţia profesională a florarilor condusă de dl. Florin Georgescu are dreptul de a da (sau nu) aviz oricui vrea să pornească o afacere cu flori pe raza sectorului. Sursa: EVZ

Cu alte cuvinte, pe lângă aprobările generale pentru orice comerciant, plus cele de urbanism fireşti dacă vrei să amplasezi un chioşc pe spaţiul public, breasla florarilor trebuie să-şi dea şi ea acceptul. Pe scurt, autoritatea a închiriat o parte din puterea publică unor comercianţi privaţi iar eu, dacă vreau să intru pe piaţă şi să-i concurez, am nevoie de aprobare chiar de la ei. Ca şi când ar trebui să cer părerea lui Carrefour dacă să-mi fac sau nu un magazin lângă ei – vă imaginaţi răspunsul.

Cum astfel de reglementări se pare că n-ar exista, în ciuda presiunilor făcute de numita asociaţie, nici la nivelul Bucureştiului, nici în celelalte sectoare, fără consecinţe vizibil dezastruoase pentru strategica piaţă a florilor de ocazie şi coroanelor de mort, mă întreb cum îşi explică dl. primar Onţanu faptul că în ograda dsale gruparea de afaceri a lui Georgescu a ajuns să capete asemenea influenţă.

Şi mă mai întreb care sunt metodele de “enforcement", cum duios zice englezul, pentru a pune aceste măsuri în practică, folosite de onorabilul domn care în privat se recomandă ca fiul celebrei florărese Bambina şi supervizor al tuturor neamurilor şi cumetriilor care au în stăpânire netulburată atât piaţa vrac, cât şi pe cea cu amănuntul pe segmentul lor de business, cu centrul strategic în Piaţa Rahova. Pentru că unde se cere aviz, trebuie să existe şi nişte măsuri punitive pentru cei care nu-l au, nu? Asta, la nivel de sector. Dacă ridicăm miza cu cel puţin două zerouri, am avut t