Nu știm care sunt criteriile după care își recrutează televiziunile și în general companiile media private managementul. Tevatură mare se face doar în jurul desemnării președintelui-director general al televiziunii publice, unde apar suspiciuni de clientelism politic și de absență a criteriilor profesionale în selectare. Cu unele excepții (Alexandru Lăzescu ar fi una), suspiciunea e întemeiată, boșii TVR fiind parașutați din cercurile de partid, fară a avea nicio expertiză în domeniu. Cazurile flagrante au fost de-a lungul timpului Valentin Nicolau, geolog, pus în fruntea televiziunii publice din poziția de consilier al premierului Adrian Năstase și Alexandru Sassu, venit în 2007 direct din poziția de secretar general al PSD, funcție pe care a detinut-o o vreme în paralel cu cea de PDG.

Directoratul lui Alexandru Sassu nu s-a terminat cu happy end: în iunie 2010 când pleca de la TVR tot politic, așa cum venise, prin căderea Raportului anual în Parlament, lăsa în urmă un deficit de 18 milioane de Euro, o audiență în scădere cu aproximativ 30% și cu taxa colectată doar în proporție de 60%. Totuși, imediat Sassu a fost recuperat de Adevărul Holding, o investiție privată în mass-media, pentru a pregăti Adevărul TV care se anunță pe piață spre finele anului în curs. Sigur că se pune întrebarea ce l-a convins pe Patriciu să îi încredințeze conducerea lui Alexandru Sassu după managementul dezastruos de la TVR, tocmai în perioada când se caută manageri privați la companiile cu capital de stat. Dar mai ales îți pui întrebarea dacă patronii din România vor sau nu vor să facă o afacere din mass-media, vor să scoată profit din compania de presă, sau bagă bani pentru a folosi putera mediatică în scopuri politice sau în confruntări de piață ale altor afaceri.

Piața de publicitate din România a ajuns în 2011 la nici 300 de milioane de Euro, din care 200 de milioane s