Acolo sus cineva ne iubește. Sîntem vegheați de peste 2800 de sateliti de telecomunicații. Cu viteza lor de 3 km/s plutesc răbdatori deasupra noastră, gata să ne preia din zbor dorintele de pe iPod si să le tranfere pe laptop. De la cei 35 786 kilometri, ne captează de la parterul blocului scurtul mesaj scris pe telefonul mobil si îl transfera la etaj. Sau ne macină banii de pe cardul din buzunarul portofelului.
In vînzoleala asta circumterestră, te uiți în sus si spui că lucrurile sint bune. Sau, mă rog, dacă nu chiar bune, cel puțin nu sint rele.
Bulimia informațională. Viața asta dusă on line curge cu o urgență domoală. Pe de o parte, lucruri care nu suportă amînare, pîndite de un musai pe care nu stii ce îl dictează: site-uri pe care trebuie să le vizitezi, bloguri pe care trebuie să dai o raită, link-uri pe care trebuie să dai un click – măcar din minimă politețe pentru cei care ți le-au pasat.
Pe de altă parte, lucrurile pot să astepte. Cerul înstelat de sateliți de deasupra noastră ne dă confortul stabilității. Nu suntem forțați să înfulecăm informația. Mîncăm cît putem si mîncăm în ritmul propriu. Drămuim cu mouseul dumicatele si le dosim constincios în măruntaiele calculatorului. Iar de multe ori, după ore fără sir irosite, parcă îți vine să versi tot ce-ai înghițit.
De la bar la avatar. Insă trăind cu capul dincolo de nori, e imposibil sa nu fii de acord cu cei care deplîng ofilirea relațiilor directe, a iesirilor la un bar, la o plimbare sau la o cafea prelungită pînă se pulverizeaza de pe cesti zațul demult uscat. Cu dorul la ele, ne vînturăm avatarul prin paginile altora si promitem să dăm cît de curînd buzna peste realitate.
Cui nu i-ar placea? Insa pină una-alta asta e cartea care ne-a fost dat să o jucam. Alte timpuri cu alte vieți… sau cum superb zicea Auden ‘Another time has other lives to live’.
