Vladimir Găitan, unul dintre cei mai iubiţi actori din România, povesteşte despre relaţia lui cu sistemul comunist, despre laşităţi şi despre dezamăgirea că s-a născut într-o generaţie de sacrificiu.
Actorul a vorbit pentru „Weekend Adevărul" cu sinceritate şi lipsă de rezerve despre poveşti de viaţă, regrete şi tristeţi. „Sunt dezamăgit. Dezamăgit şi de mine. Trăiesc un sentiment de vinovăţie, pentru că m-am retras. Sunt foarte trist de tot ce se întâmplă în jurul nostru. Mai mult ca niciodată regret că n-am avut puterea să emigrez", mărturiseşte actorul.
Vladimir Găitan a avut un moment de laşitate în timpul evenimentelor din decembrie '89 despre care nu se sfieşte să povestească. Una dintre cele mai dureroase amintiri din acea vreme a fost momentul când a văzut un tânăr, „un copil", cum îl numeşte el, împuşcat în burtă. În urmă cu 26 de ani actorul a fost diagnosticat cu o boală de sânge. I se mai dăduseră 10 ani de trăit, timp în care oricând ar fi putut să facă un accident cerebral. „Eram pregătit să mor în fiecare zi. Primii ani au fost foarte grei, pe urmă am început să învăţ iar să trăiesc normal", a povestit Vladimir Găitan.
Festivalul Internaţional „George Enescu" a ajuns la vremea bilanţului. Concluzia: aproximativ 16.000 de turişti străini au venit în Capitală pentru a fi prezenţi la eveniment pentru a vedea evoluţia unor nume mari ale muzicii clasice. Ecourile festivalului au ajuns şi în presa internaţională. Chiar şi aşa lucrurile nu se ridică nici acum la standardele internaţionale. Pentru prima dată, cei mai mari dirijori ai lumii, Zubin Mehta, Daniel Barenboim, Antonio Pappano şi Valeri Gherghiev, au luat poziţie şi le-au cerut autorităţilor din România să rezolve problemele de acustică din Sala Palatului.
