Anii treceau şi ea rămânea cuibărită în lăuntru.
Nu prea credea în îngeri...
... mulţi au căzut, prea mulţi...
Nici în demoni...
... nu-s destul de negri...
Zâmbea rareori lumii de afară.
Păşea în şoapte pe care le dorea tăceri...
S-a dus...
Am găsit doar un trup nevolnic
Lăuntrul a pus un zid de miasme între noi
Milioane de cuvinte nerostite plâng acum
- Noi am rămas doar gânduri
- E vinovată, nu şi-a purtat Crucea!
- Noi n-am ajuns să fim
- Ne-a numit iubire şi ne-a lăsat aici, în colivie
- La întâlnirea cu Dumnezeu îi va fi tare greu fără noi! Continuarea pe http://nicoletasavin.wordpress.com/2011/09/29/golgota-unei-pamantence-insingurate/ Comentarii (0) Scrie comentariu (va rugam aveti rabdare pana acesta va fi moderat)
Nume
Comentariumicsoreaza | mareste
Am citit si accept Regulile pentru postarea comentariilor.
Adauga comentariu
Va rugam activati JavaScript pentru a posta un comentariu
Anii treceau şi ea rămânea cuibărită în lăuntru.
Nu prea credea în îngeri...
... mulţi au căzut, prea mulţi...
Nici în demoni...
... nu-s destul de negri...
Zâmbea rareori lumii de afară.
Păşea în şoapte pe care le dorea tăceri...
S-a dus...
Am găsit doar un trup nevolnic
Lăuntrul a pus un zid de miasme între noi
Milioane de cuvinte nerostite plâng acum
- Noi am rămas doar gânduri
- E vinovată, nu şi-a purtat Crucea!
- Noi n-am ajuns să fim
- Ne-a numit iubire şi ne-a lăsat aici, în colivie
- La întâlnirea cu Dumnezeu îi va fi tare greu fără noi! Continuarea pe http://nicoletasavin.wordpress.com/2011/09/29/golgota-unei-pamantence-insingurate/ Comentarii (0) Scrie comentariu (va rugam aveti rabdare pana acesta va fi moderat)
Nume
Emai