Iată un volum despre care ar trebui să se scrie şi să se comenteze mult, iar dacă nu se va întâmpla va fi o nedreptate. Mihai Zamfir aruncă o lumină cu totul nouă asupra literaturii române. "Scurta(sa) istorie"*) este o istorie sintetică şi mai degrabă nonconformistă a literaturii române, cum spune editura. "La capătul unui lung şir de istorii ale literaturii române (unele excepţionale, altele oneste, cele mai multe anoste, adică didactic-istorizante), un stilistician se încumetă să recitească venerabilele texte, preocupat fiind exclusiv de performanţa lor literară, care - în ochii lui - rămâne primordial una stilistică. Descoperirile se vor dovedi de multe ori surprinzătoare.

Aflăm cu această ocazie şi ce îi pot spune scriitorii români din secolul romantic unui romancier de la începutul secolului XXI."

Cine este Mihai Zamfir? Născut în 1940, la Bucureşti, este scriitor, istoric şi critic literar, profesor universitar la Universitatea Bucureşti. În perioada 1970-1972 a fost consilier în Ministerul Învăţământului. După decembrie 1989, în perioada 1990-1993 a fost subsecretar de stat în Ministerul Educaţiei şi Cercetării, între noiembrie 1997 şi mai 2001 - ambasador al României în Portugalia. Din 2007, este ambasadorul României în Brazilia. Mihai Zamfir este şi autor a numeroase sinteze - dintre care: Proza poetică românească în secolul XIX (1971), Imaginea ascunsă. Structura narativă a romanului proustian (1966), Poemul românesc în proză (1981), Formele liricii portugheze (1985), Cealaltă faţă a prozei (1988), Din secolul romantic(1989), Discursul anilor '90 (1997) - dar şi romancier: Poveste de iarnă (1987), Acasă (1992), Educaţie târzie (2 vol., 1998-1999), Fetiţa (2003), Se înnoptează. Se lasă ceaţă (2006).

Cartea, spune autorul de la început, "vrea să fie o istorie contemporană a literaturii române, o reexaminare a galeriei de figuri cunoscute,