George Grigore este profesor universitar la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Secţia de Arabă, absolvent al aceleiaşi facultăţi (secţia arabă-chineză) în 1983; doctor în filologie, Universitatea Bucureşti (1997), cu lucrarea " Problematica traducerii Coranului în limba română" . Publică traduceri în limba română din literatura preclasică şi clasică arabă, dar şi traduceri în arabă din operele lui Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Lucian Blaga, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Carolina Ilica etc. Pe lângă traduceri, a publicat numeroase studii despre araba clasică şi cea dialectală, dicţionare, manuale de învăţat limba arabă. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi membru de onoare al Uniunii Scriitorilor Irakieni.
-Domnule Profesor George Grigore, în acest moment aveţi un profil al studentului care este interesat de limba arabă, de studiile de arabistică?
- Este greu de stabilit un profil anume deoarece studenţii care frecventează cursurile de limbă arabă au interese diferite: unii vor să lucreze în diplomaţie, iar lumea arabă le oferă un spaţiu larg de manifestare, alţii vor să lucreze ca translatori la companiile care-şi desfăşoară activitatea în ţările arabe, alţii vor să lucreze în mass-media ca reporteri în ţările arabe. Unii vin din simplă curiozitate sau mânaţi de acea pornire romantică prin care Orientul era privit ca un tărâm fabulos, plin de taine ce aşteaptă să fie dezlegate, cu străluciri din O mie şi una de nopţi. Puţini dintre ei vin însă pentru limba arabă în sine, pentru a o studia şi a întreprinde cercetări asupra ei, făcându-şi din aceasta o profesie.
- Sunt curios să aflu dacă cei care vă urmează cursurile sunt musulmani ori de origine arabă?
- Uneori, avem printre studenţii noştri şi musulmani, fie că provin din vechea comunitate islamică, turco-tătară, din Dobrogea
