Rubrica „Dragoste modernă“ este realizată cu ajutorul invitatelor „Weekend Adevărul“. În fiecare săptămână, vei găsi aici câte o reprezentantă a sexului frumos care a acceptat să aştearnă cu sinceritate, sub semnătură, o experienţă personală, autentică, de iubire contemporană.
Ai putea descoperi în aceste pagini chiar povestea ta, cât ar fi ea de năstruşnică. Ar putea fi, pur şi simplu, o poveste cu care să te identifici. Sau o întâmplare pe care să o citeşti cu plăcere, pentru a descoperi că dragostea modernă e asemenea celor de ieri, din vremea în care singurul motor de căutare era indexul capitolelor unei cărţi, ori chiar mai vechi.
NOTĂ: ilustraţiile aparţin redacţiei.
Pe vremea când adresele de Yahoo aveau impresionanta capacitate de 6 mega, am observat că toţi proştii aveau e-mail, deci mi-am făcut şi eu o adresă. Aveam user ID (n.red. nume utilizator), parolă (pe care o ştia inclusiv ăla care-mi construise adresa, eu nu m-am priceput s-o schimb), aveam şi calculator 486 la serviciu, doar că n-aveam cui să scriu.
Timp de vreo săptămână, stăteam cu ochii-n ecran şi aşteptam e-mail-uri. Văzând că nu primesc nimic, m-am indignat prin redacţie, iar colegii de la DTP (n.red. - Departamentul de paginaţie dintr-o redacţie) m-au întrebat: păi ai dat cuiva adresa?
Al doilea e-mail şi al nouălea cer
Cum Inbox-ul meu conţinea doar un mesaj de bun venit de la serverul Yahoo (cred că i-am şi răspuns ceva politicos lui Yahoo, dacă-mi aduc bine aminte), m-am apucat să scriu eu e-mail-uri, în speranţa că mi se va returna favorul. După două săptămâni, pe când îmi pierdusem orice nădejde, mi-a răspuns fratele meu: „am priceput, nu-i nevoie sa-mi scrii de patru ori". Dădusem Sent de mai multe ori, ca să fiu sigură că ajunge. Eram în faza patriarhală în care, după fiecare mesaj expediat, îl şi sunam pe destinatar, să verific: „Ai primit?". @N_P