Pensiunile buzoiene sunt renumite pentru acriturile gustoase servite la friptură sau alte mâncăruri grase. Bucătarii lor ne-au împărtăşit câteva din secretele pe care le-am putea aplica şi noi atunci când ne hotărâm să punem murăturile pentru iarnă.
Cele mai rezistente conserve sunt cele pe bază de saramură, este concluzia unanimă a bucătarilor buzoieni. În plus, sunt şi cele mai sănătoase, acestea menţinând unele vitamine şi după fermentaţie. Legumele trebuie să fie foarte proaspete, nepătate, nelovite înainte să fie puse în borcan. Pătlăgelele verzi, de exemplu, devin mai gustoase, mai aromate, dacă sunt uşor pârguite.
De asemenea, castraveţii pentru murat trebuie să fie mici, închişi la culoare şi cu coaja subţire, pentru a permite pătrunderea saramurii. Mai întâi, legumelor li se rup codiţele, apoi se spală foarte bine sub jet de apă, după care se scurg bine. Se recomandă ca murarea legumelor să se facă pe specii, soiuri şi chiar mărimi, pentru ca fermentarea să fie uniformă. După sortare, atât pătlăgelele cât şi castraveţii se pun la murat în vase separate.
Capacul borcanului se spală foarte bine şi se fierbe câteva minute. Şi borcanul trebuie trebuie spălat bine, opărit, scurs, uscat şi apoi lăsat să se răcească. Pentru saramură, la 1 litru de apă se adaugă 30-65 de grame de sare grunjoasă. În cazul în care se vrea ca legumele să se mureze mai repede, după opărire şi răcire se străpung cu o furculiţă în trei locuri. Castraveţii mari se străpung la codiţă sau li se taie vârfurile ori se crestează în lung.
Trebuie să se ştie că după ce murăturile au fost opărite, nu mai trebuie să fie atinse cu mâna, urmând să fie folosită o lingură de lemn bine spălată şi oparită. Ingredientele folosite la murături, ca mărarul uscat cu seminte, bucăţile de hrean sau frunzele de hrean, ardeii iuţi, frunzele de ţelină, ardeii capia, usturoiul, se spală
