Lungul interludiu comunist prin care a trecut universitatea si ravagiile pe care le-a produs, ma refer nu numai la destructurarea institutionala, ci si la destramarea liantului psihologic al comunitatii, la coruptia morala a actorilor sociali, s-a soldat cu urmari care s-au insinuat si sint usor detectabile si astazi. Identitatea primei universitati din Romania, care intra in anul 151 al existentei sale, a fost fixata, de fondatori, ca sinteza a confruntarii dintre tendintele transmise de idealurile nationale si modernitatea europeana, proiect revolutionar pentru epoca, zona geografica si context social-politic. Primii profesori ai noii universitati veneau cu un discurs modern, insusit adesea in marile universitati apusene, incercind sa transfere aici spiritul si cutumele acestor scoli inalte. Discursul fondator era mobilizator, unificator, imbarbatind noua elita sa se articuleze spiritului european. Aceasta nu a exclus confruntarile intre discursuri alternative, uneori directe, taioase, rasunatoare, jucate pe scena universitara, dar cu participarea publicului social, alteori disimulate, desfasurate in culise, nu mai putin importante pentru cristalizarea etosului colectiv. Viata universitara a fost si este, in lume, animata de dezbateri, dispute profesionale, confruntari socio-culturale, lupte ideologice. Manualele de stiinte sociale spun ca dezbaterile si controversele sint benefice, reliefeaza slabiciunile unui sistem si-l ajuta sa se reformeze. In orice institutie care produce bunuri simbolice, cum e universitatea, in viata sociala in general, disensiunile sint acelea care alimenteaza productia de idei, creativitatea, inovatia. Cercetarile au dovedit ca nu consensul duce la schimbare si inovatie, ci disputa, confruntarea, conflictul de idei. Disensiunile, diversificarea si polarizarea opiniilor incurajeaza procesul care provoaca schimbarea judecatilor si la actiun