Fondatorul Grupului Alcoolicilor Anonimi din Constanţa povesteşte cum a devenit dependent de alcool. Cătălin a început să bea când avea 20 de ani. Ca să fie ca toţi ceilalţi prieteni ai săi. Alcoolul părea atunci o distracţie facilă.
„Alcoolici nu sunt cei pe care îi vedem căzuţi prin şanţuri. Poate ei se ridică, iar a doua zi nu mai beau. Alcoolicul e cel care nu se poate abţine“, mărturiseşte cel care a înfiinţat Grupul Alcoolicilor Anonimi la Constanţa.
Tu controlezi alcoolul sau el te controlează pe tine? Aceeaşi întrebare şi-a pus-o şi el. Are 35 de ani şi e alcoolic. N-a mai consumat niciun strop de alcool de mai bine de doi ani, dar ştie că lupta lui cu boala va continua toată viaţa, fiindcă un singur strop îl poate aduce din nou la momentul critic.
Îşi spune povestea fără rezerve, dar vrea să-i fie protejată identitatea. „N-aş vrea să fiu arătat cu degetul pe stradă“, spune bărbatul.
Alcoolul, o boală spirituală
Cătălin a început să bea când avea 20 de ani. Ca să fie ca toţi ceilalţi prieteni ai săi. Alcoolul părea atunci o distracţie facilă. Anii au trecut, iar distracţia de moment a căpătat valenţe dramatice. Alcoolul l-a transformat.
„E o boală spirituală. Defectele de caracter se accentuează. Ţi se pare că toată lumea e împotriva ta. Simţi resentimente, mânie! Eu ajunsesem să beau, în fiecare zi, un litru de tărie. Dacă nu beam, simţeam o durere fizică, că lipseşte ceva din rutina zilnică“, povesteşte Cătălin.
Cel mai grav, comportamentul său avea repercusiuni asupra soţiei şi a copilului. „Devenisem agresiv. N-am ajuns să o lovesc, dar nici mult nu mai aveam. Îmi sărea ţandăra din orice“, povesteşte el. Celor din afara familiei nu le dădea de bănuit că are o problemă cu alcoolul, deşi fiecare zi a lui începea cu câţiva stropi de alcool. În ultimii ani, se urca şi la volan după ce consuma băutură. La servic
