„Însurătoarea are rostul ei şi românul ştie că până la 20 de ani se însoară cineva singur, de la 20 până la 25 îl însoară alţii, de la 25 până la 30 îl însoară o babă, iar de la 30 de ani înainte, numai dracu-i vine de hac”, spunea folcloristul Artur Gorovei în „Datinile noastre, la nuntă”.
Pe măsură ce trece vremea, tradiţiile româneşti îşi pierd din tăria de odinioară, iar oamenii uită rânduielile moştenite de la bătrânii satelor, adoptând fel de fel de influenţe, în acord cu moda vremii. Dacă altădat’ nunta era pregătită cu meticulozitate spre a nu fi scăpat vreun element-cheie care să le aducă ghinion tinerilor căsătoriţi, astăzi obiceiurile străbune şi-au pierdut din semnificaţie. Nici perioada aleasă nu era cândva întâmplătoare, nunţile având loc în special toamna, după culesul viilor, când gospodarii făceau vin din belşug. Ei bine, tinerii actori ai Companiei de Teatru Become din Sibiu, alături de apreciatul naist Radu Nechifor, le-au amintit sibienilor şi tuturor celor care au poposit la 16 septembrie în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului că tradiţiile româneşti sunt comori de mare preţ, de care trebuie să avem grijă. Totul a fost gândit în cele mai mici detalii, după o temeinică documentare de arhivă.
Ceremonialul, un grandios spectacol de altfel, a cuprins actele ritualice ale nunţii, din care nu poate lipsi alaiul care s-a alăturat vornicului ? reprezentat de tânărul actor Cătălin Grigoraş. Pornind de la flăcăul satului – muzicianul Radu Nechifor –, alaiul a pornit pe uliţele frumosului sat din Dumbrava Sibiului, dând de veste, prin sunetul mirific al naiului, că e nuntă mare. Şi toată suflarea li s-a alăturat mirilor. Muncile câmpului au fost lăsate deoparte, pentru zilele următoare, ţaţele au privit peste gard alaiul, urmărind cu ochi critici tinerii care-şi uneau destinele, socrii mari şi socrii mici, dându-şi coate pe la colţuri
