19 militari români au murit până acum în Afganistan / Foto: Dragos Stoica / Intact Images Când la poarta casei din Bistriţa a oprit acum un an o maşină a armatei, Maria şi Petru Filip nu erau acasă. Se duseseră la feciorul cel mic să-l ajute să strângă nişte mere din livadă. Văzând militarul solemn, o vecină a sunat-o repede pe doamna Maria. Tânărul îmbrăcat în uniformă, aşa cum avea şi Cristi, al doilea băiat al familiei Filip, când a plecat de-acasă pe front, a luat o sticlă cu apă din maşină şi s-a descoperit în faţa părinţilor. „Dacă am văzut că a făcut aşa, mi-am dat seama că e ceva teribil. Când mi-o spus că Cristi o murit, am zis că se termină lumea.
Dar l-am întrebat: «Domnule, mie să-mi spuneţi cum şi când»„, povesteşte printre suspine mama tânărului. Nu-i venea să creadă, mai ales că în urmă cu nici două ore avusese un schimb de SMS-uri cu el şi-i spunea că e bine, că e doar puţin răcit, că a băut două cafele de dimineaţă... De când a auzit cuvintele militarului tânăr, care i-a bătut la poartă, femeia a trăit parcă pe pilot automat: nu-şi mai aminteşte mare lucru din zilele ce-au urmat, doar că a fost nevoie de perfuzii şi de asistenţă medicală ca să poată face faţă înmormântării şi durerii nesfârşite. „Tot îl aşteptăm, eu, taică-su şi cei trei fraţi, să apară de undeva. Nu ne vine a crede. Lumea spune lasă, că mai ai sprijin, mai ai trei copii, aşa a vrut Dumnezeu. Dar la orice deget te loveşti, te doare la fel de tare”, spune pierdută mama.
A aflat de la alţi colegi ai băiatului că băiatul ei de 26 de ani, plecat la război să-şi poată face apoi un rost în viaţă, se afla în dimineaţa zilei respective în provincia Zabul din Afganistan, într-un Humvee asupra căruia s-a aruncat un dispozitiv exploziv. Doi militari din Batalionul 812 „Şoimii Carpaţilor” au murit şi altul a rămas fără picioare.
După aflarea veştii, tatăl lui Cristi a plâns c
