Simbolul oraşului a ajuns o ruşine. Pereţii sunt coşcoviţi, oglinzile, lambriurile şi candelabrele distruse, iar păsările cerului şi-au făcut cuib pe cupola de la primul etaj. Zidurile coşcovite ale Cazinoului, de pe care s-a desprins tencuiala, nu te pregătesc nicidecum pentru ceea ce te aşteaptă la interior.

De cum intri, o privelişte dezolantă ţi se arată în faţa ochilor. Ai impresia că ai intrat pe o epavă: că o mare tragedie s-a petrecut şi că eşti primul pământean care păşeşte pe ea după sute de ani.

Totul pare gri şi prin faţa ochilor ţi se perindă imagini dintr-un film mut. Nu-ţi vine să crezi că din luxoasele camere de altădată au rămas acum doar pereţi terni. Click pe poze pentru galerie foto!

Pe jos, doar câteva bucăţi de mochetă. În oglinzile veneţiene nu-ţi mai reflecţi chipul. Sunt pline de pete de rugină şi de mizerie, iar candelabrele arată ca o gură cu mulţi dinţi lipsă. Din baie au mai rămas doar pereţii şi o chiuvetă.

Toţi pereţii sunt coşcoviţi, iar pe alocuri, sub tencuiala de ipsos, se zăreşte marmura de calitate cu care au fost tapetaţi pereţii interiori ai clădirii. Culorile în care au fost cândva pictaţi pereţii - roz şi roşu aprins - au apus demult. Doar pe alocuri mai zăreşti porţiuni de culoare care te fac să întrezăreşti eleganţa şi strălucirea de altădată.

Igrasia a cuprins toată construcţia astfel că pete mari de culoarea neagră cotropesc pereţii încet dar sigur. Din loc în loc, bucăţi mari de tencuială zac la pământ. Trebuie să fii atent pe unde mergi. Cadavre de păsări care şi-au găsit adăpostul la primul etaj al clădirii se descompun pe podea. Ferestre păzite de bucăţi de lemn În disperarea de a opri hoţii să intre în clădire, paznicii au găsit un mod ingenios de a le bara calea: au proptit în ferestrele de la parter un scaun sau un alt obiect de mobilier.

Pereţii mai respiră încă iubiri demult apu