Steve Jobs a susţinut, în 2005, un discurs în faţa absolvenţilor Universităţii Stanford, un discurs alcătuit din trei poveşti, trei pilde desre sine, despre dragoste şi pierderi, despre moarte. Momentul Stanford 2005 a fost unul dintre rarele momente în care Jobs a vorbit despre sine, despre faptul că a fost adoptat, că a renunţat la colegiu, despre apropierea morţii, dar şi despre valorile pe care trebuie să le păstrezi vii.
Citeşte mai jos povestea vieţii omului care avea să schimbe lumea, spusă chiar de el:
Sunt onorat să fiu cu voi astăzi, la absolvirea uneia dintre cele mai bune facultăţi din lume. Eu nu am terminat niciodată facultatea. Să fiu sincer, acesta este momentul în care mă simt cel mai aproape de absolvirea unei facultăţi. Azi, vreau să vă spun trei lucruri din viaţa mea. Atât. Nu e mare lucru. Doar trei poveşti.
Citeşte AICI detalii despre MOARTEA LUI STEVE JOBS, dar şi reacţiile internaţionale după această ştire
PRIMA POVESTE.Am renunţat la Colegiul Reed după primele şase luni. Totul a început înainte să mă nasc. Mama mea biologică era o studentă tânără şi nemăritată şi a decis să mă dea spre adopţie. Ea voia foarte mult să fiu adoptat de oameni care au terminat liceul şi facultatea. Iniţial, trebuiau să mă adopte un avocat şi soţia lui. Doar că s-au decis în ultimul moment că voiau o fată. Aşa că părinţii mei, care se aflau pe lista de aşteptare, au primit un telefon în mijlocul nopţii. "Sigur că vrem să îl adoptăm", a fost răspunsul lor. Însă, iniţial, mama mea biologică a refuzat să semneze actele de adopţie, pentru că aflase că nici viitorii mei părinţi nu terminaseră colegiul. Până la urmă, au convis-o, când i-au promis că eu voi merge la colegiu.
17 ani mai târziu, am mers, dar am ales un colegiu la fel de scump ca Stanford, iar părinţii mei, din clasa muncitoare, îşi dădeau toate economiile pe mine. După şase lun