Cristian Orgonaş pune pe blogul său o întrebare care ar trebui să ne dea de gîndit: Cum am reacţiona noi dacă am fi în locul spaniolilor? Pentru cine nu a apucat să-l citească, Orgonaş scrie un excelent blog de economie la www.businessday.ro şi a pus această întrebare într-un post care se numeşte „De ce au introdus spaniolii restricţii pe piaţa muncii?“. Cifrele citate de el arată cam aşa: 5,7 milioane de străini trăiesc în Spania, adică 12,2% din populaţie. În acelaşi timp, cifrele privind şomajul sînt ameţitoare. Nu e normal atunci să-ţi închizi piaţa muncii pentru străinii care mai vor să vină? – pare că întreabă retoric Orgonaş.

Ei bine, nu am un răspuns la asta, dar am o întrebare care duce problema la un moment anterior: Cum e posibil să ai atît de mulţi străini care găsesc de lucru în ţara respectivă şi atît de mulţi localnici care nu găsesc de lucru – tot în ţara respectivă?

DE ACELASI AUTOR Ponta veneţianul, Antonescu cruciatul, Băsescu constituţionalistul Dicţionar de intervenţii UE în treburile interne Dragă Parlamentule, ajută-mă să te respect Moscova nu mai are răbdare cu noi. Dar cui îi pasă? Şomajul devine una dintre cele două fantome care bîntuie acum economia mondială în criză. În urmă cu doi ani, discutam intens despre criza sistemului bancar. S-a terminat frustrant pentru noi, ăştia care nu am înţeles de ce au salvat statele băncile, aşa, în masă, în loc să lase să cadă mai multe şi să aplice limitele garantărilor bancare pentru oamenii care aveau bani acolo. Dar, de bine, de rău, criza aceea s-a terminat. Acum avem altele: datoriile statelor şi imobilismul economiei, vizibil cel mai dureros în şomaj. The Economist a avut acum două săptămîni un dosar gros despre joburi. În Spania, şomerii fac cît populaţia Madridului şi a Barcelonei la un loc. În America, dacă aduni şomerii cu cei care sînt subfolosiţi, îţi dă cam cît populaţia T