Acum aproape două săptămîni, Festivalul Enescu îşi încheia somptuos concertele de la miezul nopţii cu cele două oratorii germane ale lui Haydn, Creaţiunea (vineri, 23 septembrie) şi Anotimpurile (sîmbătă, 24 septembrie). Un final care venea în prelungirea concertului Mozart oferit de Ton Koopman şi Orchestra Barocă din Amsterdam, aducînd pe scenă unul dintre puţinele ansambluri specializate în interpretarea istorică a muzicii clasicismului şi a perioadei de tranziţie de la baroc la clasicism: Orchestra of the Age of Enlightenment, însoţită de Choir of the Enlightenment. Aşa cum observam încă din avanpremiera festivalului, Creaţiunea a fost prezentă şi în programul ediţiei din 2009 (varianta engleză, în interpretarea lui Marc Minkowski şi Les Musiciens du Louvre). Decizia reluării oratoriului anul acesta n-a fost cea mai originală cu putinţă, dar integrarea acestuia într-o microserie Haydn şi ideea de a aduce la pupitrul aceleiaşi orchestre doi dirijori foarte diferiţi cum sînt Trevor Pinnock şi Ádám Fischer au recontextualizat în chip fericit lucrarea în acest final de festival. Zic foarte diferiţi, fiindcă Trevor Pinnock este un veteran al interpretării istorice a barocului, clavecinist la origine, dar cu o carieră prodigioasă de interpret al muzicii lui C.P.E. Bach, Mozart şi Haydn, la pupitrul ansamblului The English Concert, alături de care a înregistrat integrala simfoniilor Sturm und Drang ale lui Haydn. Ádám Fischer abordează repertoriul clasic din direcţia unei formaţii tradiţionale de dirijor, a semnat la rîndul său o integrală a simfoniilor lui Haydn alături de Orchestra Austro-Ungară Haydn (pe instrumente moderne), dar, spre deosebire de alte nume majore din mainstreamul muzicii clasice, a păstrat o atitudine deschisă faţă de ideea interpretării istorice, aşa cum o arată şi concertul de faţă. Aşa cum era de prevăzut, cele două concerte au fost sensi