“Voi raspunde numai in fata Marii Adunari Nationale”, aceste sfidatoare si grandilocvente cuvinte ale lui Ceausescu au marcat finalul “Epocii de Aur”, epoca infamiei, a mizeriei si a turpitudinii netarmurite. Unui simulacru de proces i-a urmat plutonul de executie. Filmul lui Andrei Ujica, o devastatoare autopsie a tiraniei comuniste, isi continua in chip spectaculos cariera americana. Dupa succesul de la New York, urmeaza Washington, Boston, Los Angeles. Am prezentat filmul saptamana trecuta la New York, la Museum of the Moving Image, un eveniment organizat impreuna cu excelenta echipa de la ICR New York. Il prezint acum la Washington, la West End Theatre. In “Washington Post” (suplimentul de weekend), critica de film a ziarului, Ann Hornady, ii acorda trei stele si jumatate, adica intre foarte bun si capodopera: “‘The Autobiography of Nicolae Ceausescu’ is a must-see for any student of history, political rhetoric and film poetics at their most vagrant and revelatory”. Intr-adevar, un film revelator, tulburator, nelinistitor, un film-avertisment despre pericolele puterii absolute, despre cum se zidesc miturile infailibilitatii si despre cum se destrama gloriile dictatorilor.

Am scris despre Ceausescu si mecanismele dictaturii sale, despre megalomania si obsesiile sale, inca de la inceputul anilor 80. In 1984 aparea in revista “Telos” studiul meu “The Ambiguity of Romanian National Communism”, in 1985, in revista “Problems of Communism”, publicam studiul “Ceausescu’s Socialism”, iar in 1986, in “Orbis” aparea articolul meu “Byzantine Rites, Stalinist Follies: The Twilight of Dynastic Communism in Romania”. Pe 30 decembrie 1987 am publicat in “New York Times” articolul “Tremors in Romania” in care accentuam semnificatia revoltei muncitoresti anticomuniste din 15 noiembrie de la Brasov. Pe 23 decembrie 1989, tot in “New York Times” publicam un articol despre