În direct, la BBC, Robert Shapiro, un consilier al FMI, care, în trecut a fost consilier al preşedinţilor democraţi Bill Clinton şi Barack Obama, prezice prăbuşirea marilor bănci europene, respectiv a zonei euro, în două săptămâni şi declanşarea unei crize economice globale care o va depăşi pe cea din 2008.
Singura soluţie ar fi, evident, capitalizarea masivă a băncilor, adică, pomparea de sute de miliarde de euro de către toate guvernele europene. Cum bani nu sunt, ar trebui tipăriţi (o măsură în acest sens a fost adoptată de Marea Britanie, care a tipărit 75 de miliarde de lire sterline), ceea ce ar declanşa o inflaţie galopantă. Sau, va trebui pus la bătaie aurul din rezervele de stat, ceea ce ar expune toată Uniunea la atacuri speculative.
Chiar dacă una dintre aceste două soluţii ar fi preferabilă falimentului marilor bănci, este imposibil de adoptat în actualul sistem politic european, fiindcă ar presupune un consens imediat la nivel guvernamental şi parlamentar în toate cele 27 de state europene sau măcar în cele 17 care au adoptat euro ca monedă unică. Or se vede limpede, din modul în care decurge adoptarea pachetului financiar suplimentar propus de Germania şi Franţa, pentru salvarea Greciei, că un consens rapid este imposibil şi chiar şi unul negociat luni la rândul este improbabil.
Francheţea lui Shapiro ridică mari semne de întrebare în privinţa intenţiilor FMI, organism multinaţional care are de recuperat numeroase şi masive împrumuturi de la state europene. Or, dacă Uniunea se prăbuşeşte într-un marasm economic, şansele de respectare a angajamentelor de plată ale statelor membre devin nule.
Cu certitudine, un mesaj public ca cel lansat de consilierul FMI nu va avea darul de a calma pieţele financiare; dimpotrivă, va alimenta atacurile speculative, făcând şi mai dificilă misiunea liderilor europeni. Şi atunci?
Este adevărat
