Două umbre lungi desenate pe perete şi multe lumânări aprinse în bezna din odaie. Te şi sperii, parcă-i un priveghi. Camera pluteşte în fum înnecăcios. Lumânări pe masă, lumânări în mână. Cu cealaltă mână, fetele răsfoiesc nişte manuale. E linişte perfectă în cămara lor, doar foşnetul paginilor se aude.
Ele sunt surorile Laura şi Paula Bolohan din Dolhasca, Suceava, şi aşa îşi pregătesc temele în fiecare seară. De 11 ani, de când părinţii s-au mutat mai mult abuziv în căsuţa asta, n-au avut niciodată curent electric în casă. Niciodată n-au atins un bec, nici ele, nici restul de cinci fraţi. Ultima dată când au văzut un film a fost acum mulţi, mulţi ani, la un vecin. Frigiderul, maşina de spălat, televizorul – sunt obiecte SF, pe care le-au văzut cu coada ochiului, doar, pe la alţii. Desenele animate şi le amintesc vag cum arată, de pe vremea când erau mici copile şi le primeau vecinii de milă să vadă Tom şi Jerry. Atât îşi mai amintesc: că desenele astea animate erau ca nişte păpuşi colorate care se plimbau pe un ecran.
De Crăciun fac brăduţ, îşi cumpără instalaţie electrică, dar o pun de formă. Când vine un coleg în vizită, la urmă, le arată că au şi ele instalaţie în casă. „Citesc foarte mult. Cărţile pe care le împrumută de la bibliotecă le-am verificat şi au toate ceară pe la colţuri. Le picură cu ceară când citesc, fără să vrea, şi când le înapoiază, asta e un semn că înainte cărţile alea au fost la ele”, ne spune mama. Ea nu lucrează, soţul munceşte cu ziua. Doar alocaţiile copiilor sunt un venit singur în casă.
Paula, viitor avocat: „Gândul că nu am lumină mă face să mă simt foarte săracă”
Paula are doar 14 ani şi deja nu mai vede bine. La şcoală, colegii au mirosit-o şi au botezat-o, simplu, Chioara. „Eu... parcă aş fi un gândac în faţa lor”, ne spune. „Şi tu ce le răspunzi?”. Câteva clipe se uită în jos, privindu-şi vâ
