În România a mai rămas o singură meserie onorabilă: meseria de PDL-ist. Pentru toate celelalte există etichete: doctorii au pus jos sistemul vârând în populaţie medicamente dintre cele mai scumpe, profesorii au cele mai nesimţite lefuri faţă de câte ore-muncă o ard aiurea prin şcoală. În Poliţie nu mai poţi avea încredere, dar nu pentru că scapă borfaşul din gheară, ci pentru că şi-a scăpat şapca peste gardul Cotrocenilor. Ziaristul e tonomat şi când scrie despre acceleratorul de particule. Sigur, o să vă întrebaţi atunci cum de nu se duce dracu ţara asta? A, păi chiar se duce, dar nu din vina PDL-ului.
Fiinţa PDL-istă şade în partid ca pe o insulă înconjurată de o mare de tâmpiţi. Ea nu face nimic nu pentru că nu poate, ci pentru că nu putem noi. Dar chiar şi aşa realizările ei sunt uluitoare, pentru că are vocaţia istoriei. Bilanţul PDL sună aşa: Guvernul şi-a atins obiectivul de a realiza peste cinşpe ani 2.000 de kilometri de autostradă. Cu asemenea rezultate, este de înţeles frustrarea fiinţei PDL-iste: Le dau, bag în ei, îi fac oameni – şi ei reţin doar că le-am tăiat leafa cu 25%, în loc să le-o cresc cu 50. Era de aşteptat ca la un moment dat partidul să ne cam lase din braţe şi iată că a făcut-o sâmbătă.
Ce veste proastă ne-a dat ministrul Baconschi! Gata! a zis. De acum, PDL nu mai contează pe de’alde toată lumea. Ăsta va fi un partid "susţinut de România care lucrează, nu de România care cerşeşte". Adică de cine? Că, dacă stai să te gândeşti, cam toţi cerşim ceva de la el, câtă vreme ocupă construcţia aia din Victoriei: un spital pentru cazurile care nu se pot opera acasă, o protecţie contra bâtei în cap pe stradă, oleacă de carte. De fapt, oamenii lui au ocupat tot: porturile, pădurile. Ei bine, răspunsul este că partidul va fi susţinut de "meritocraţi". Nu vă repeziţi la dicţionare, pentru că domnul Baconschi a explica
