În anul în care mă născusem şi am fost botezat, 1960, faimoasa revistă „Krokodil" de la Moscova publica o caricatură. Se făcea că un bărbat şi o femeie, îngenuncheaţi în faţa unui altar, se rugau cu ardoare: „Trimite-ne, Doamne, în raionul nostru un conferenţiar antireligios!".

Erau, cum spunea câteva zile în urmă Patriarhul Kiril, „vremuri de nelibertate". Iar o asemenea caricatură putea să apară doar cu voia întâistătătorilor statului bolşevic care au găsit nimerit să satirizeze în acest fel lipsa de eficienţă a propagandei antireligioase.

Sigur că, după acea caricatură, propaganda ateistă şi prigoana s-au desfăşurat cu şi mai multă eficienţă... În mod firesc, se aştepta împlinirea promisiunii lui Nikita Hruşciov - că peste vreo 20 de ani el va arăta la televizor ultimul... popă.

Au trecut mai multe decenii şi frica de a fi prigonit, deportat, ucis, pe care o aveau cei care mărturiseau credinţa, fie faţă bisericească, fie simplu cetăţean, ar fi trecut. Acum o altă spaimă, decât cea stârnită de intenţiile lui Hruşciov, ale predecesorilor şi succesorilor săi, ar izvorî din ce se arată la televizor, după cum a spus în centrul Chişinăului Patriarhul Kiril. „Lumea contemporană creează valori false și, în loc de valori spirituale, sufletești, îi propune omului bani, confort. Și un om care trăiește în confort și bunăstare, atunci când vede tot coșmarul de la TV, se teme să piardă această bunăstare și așa în sufletul omului se naște frica", a apreciat Sanctitatea Sa. O spaimă care, pe bună dreptate, ca întotdeauna, va fi învinsă cu dragostea absolută. Ce facem însă cu trecutul şi brazda însângerată pe care au tras-o pe el cei care luptau în numele ateismului şi idealurilor statului comunist URSS?

O comisie a Mitropoliei Moldovei este preocupată acum de trierea riguroasă a preoţilor basarabeni ucişi sau supuşi chinurilor în timpul regimului sovietic în