Depozitarea în memoria colectivă a consecinţelor negative ale supraîndatorării va duce la crearea unui nou tip de public, care va fi adversar al datoriilor publice mari şi al alocaţiilor sociale în exces În general, tinerii vor fi cei care vor impune noile reguli referitoare la limitarea îndatorării publice Formarea noului public va începe cu cea mai mare segregare intergeneraţională care va fi avut loc vreodată în Europa Politicienii va trebui să-şi adapteze discursul la noile realităţi.

Criza curentă a datoriilor suverane va scoate guvernele europene din capcana anticipaţiilor în care acestea se află de aproape 60 de ani. Capcana anticipaţiilor constă într-un echilibru în care, datorită concepţiilor etatiste, publicul se aşteaptă la intervenţii salvatoare ale guvernului şi sancţionează eşecul acestuia de a satisface aşteptările. În particular, publicul răsplăteşte intervenţia guvernelor în situaţii dificile, chiar dacă lipsa intervenţiei nu ar fi urmată de consecinţe negative. În schimb, lipsa acţiunii este sancţionată. Capcana anticipaţiilor duce la maximizarea intervenţiei şi, astfel, la îndatorarea masivă a guvernelor. Schimbările în comportamentele publicului şi ale politicienilor pe care le va determina criza datoriilor suverane vor împiedica reintrarea guvernelor în această capcană.

În Europa, oportunitatea pentru ieşirea din capcana anticipaţiilor s-a deschis când, date fiind datoriile publice mari, recesiunea a dus la supraîndatorarea unui număr relativ mare de guverne. Pentru prima dată, din cauza supraîndatorării, multe guverne europene nu mai pot interveni prin creşterea deficitelor bugetare pentru a combate recesiunea, aşa cum aşteaptă publicul. Inacţiunea nu este o soluţie din moment ce ar duce la reducerea neordonată a datoriilor pe piaţă, generând pierderi imense de locuri de muncă şi de voturi. Dar şi acţiunea ar fi penal