Am asistat la o intreaga discutie legata de concursurile pe post din sistemul universitar. Ca la orice concurs, unii castiga, altii pica si fac scandal.
Nu stiu care este, pana la urma, logica rezultatului concursului de la Facultatea de Filosofie din Bucuresti. Nici nu e treaba mea sa stiu.
Vreau sa discut insa, mai pe larg, responsabilitatea „sistemului”.
Fiecare universitate, facultate, are si va avea soarta pe care si-o doreste si pe care o merita. Cadrul general dat de Legea Educatiei Nationale permite acest lucru. Daca unii, membri ai comisiilor de concurs, inteleg sa promoveze oameni de mana a doua, in locul celor de calitate, cu opera stiintifica remarcabila, este, in primul rand, responsabilitatea lor si a colegilor din universitate (facultate), care-si accepta, resemnati, soarta cruda din anii urmatori: inchiderea portilor respectivei institutii.
Sa nu ne amagim. Oferta este mult peste cerere, candidatii la studentie au de unde alege. O diploma universitara nici nu mai este o miza, pentru ca privatii nu te angajeaza doar pentru ca le fluturi pe sub ochi o diploma. Ei vor sa stie si ce se ascunde in spatele diplomei, cu ce s-a ales posesorul ei in urma parcurgerii cursurilor universitare. Doar la stat mergea smecheria cu fluturatul, dar statul nu mai angajeaza, ii da afara si pe actualii angajati.
Apoi, se poate merge la studii in strainatate, in curand universitati de prestigiu isi vor deschide filiale in Romania, cand vor constata ca au clienti.
Asa ca, fiecare colectiv va trai asa cum isi pregateste acum oferta. Angajeaza oameni de slaba calitate, care ii vor goni pe studenti, asta e, isi merita soarta.
Multi se uita in sus la ministru. Sa faca el ordine in concursurile de angajare. Dar nu e asta rolul unui ministru. Nici nu are parghiile necesare. Nici nu e bine sa si le creeze. Maine poimaine vi
