Germanii au făcut, timp de secole, cele mai bune ceasuri cu cuc. Ruşii i-au concurat cu ceva succes. Sub presiunea normei, ai noştri au produs mult, dar prost. Sursa: VLAD STĂNESCU
Ceasurile româneşti cu cuc sunt ca Daciile vechi, încearcă o comparaţie ceasornicarul arădean Claudiu Burlan. Oraşul e unul de referinţă pentru ceasornicăria românească, datorită fabricii "Victoria", care a produs cândva milioane de ceasuri - unele reuşite, altele nu prea -, dar acum păstrează o legătură timidă cu lumea orologeriei. Se mai fac doar ceasuri de şah. Însă ceasurile produse la Arad încă umplu bazarurile şi păturile întinse la colţ de stradă de pensionari.
Cucul de la Arad, spaima ceasornicarilor
De pe o astfel de pătură, întinsă pe un trotuar de pe Şoseaua Colentina din Bucureşti, Romică Negoiţă şi-a cumpărat un ceas românesc cu cuc. Printre lame de bărbierit şi cutiuţe roşii cu alifie chinezească, stătea şi un ceas "olog" de pendul.
Cu handicapul ăsta cu tot, vânzătorul nu a lăsat din preţ sub 100 de lei. Şi aşa a ajuns cucul în casa omului nostru, căruia îi este greu să găsească pe cineva să îi repare ceasul. Ceasornicarii dau din colţ în colţ când cineva vine la reparat cu un ceas cu cuc făcut la Arad.
Este şi cazul lui Claudiu Burlan, care se fereşte cât poate de ceasurile acestea. Şi aici ne întoarcem la comparaţia iniţială. "De ce spun că sunt ca Daciile? Pentru că dacă vrei să iei o piesă dintr-un ceas şi s-o pui în altul, nu se potriveşte. E un ceas prost făcut", e de părere Claudiu Burlan.
Tipic comunist: retrogradat pentru că a criticat ceasul
Ceasului românesc cu cuc i-au murit lăudătorii, asta dacă a avut vreodată astfel de fani. "Tata a lucrat la Victoria, dar nici lui nu i-a plăcut", îşi aminteşte ceasornicarul arădean.
Mai mult, tatăl său a avut de suferit pentru că a încercat să dea un pic mai multă viaţă cu
