După Sinteza zilei de luni seară, pe tema nenorocirii căreia i-a căzut victimă un baschetbalist american nefericit care spera să iasă din foame în România, acum, la rece, vă spun că mi-am dat seama că nu mai am nervi să duc o emisiune zilnică. Dacă nu lua Gâdea foc, săream eu prin videowall la toţi guşaţii ăia din Giurgiu. Încercare mai odioasă şi mai transparentă de muşamalizare a unei crime nu cred că mi-a fost dat să văd. Toţi cei din stratosfera municipiului care n-are tomograf la spital, dar are club de noapte şi de baschet în prima ligă – primar, putere, opoziţie, poliţie, spital, interlopi, politicieni locali – mi s-au părut mână-n mână pe faţă.

Au încercat să-l scoată beat, inclusiv cu acte, pe negrişor şi să închidă toată mizeria în sicriul lui. N-au avut nici cea mai mică jenă să mintă protector pentru interesele lor de parcă era vorba despre furtul unui banal sac de cartofi, nu de dispariţia fizică violentă a unui om. Primarul nu ştie cu ce se ocupă clanul interlop care-i aduce plocon saci de voturi şi e devastat că a aflat toată lumea că în (zona liberă) Giurgiu mor oamenii-n birturi (nu că pe tarlaua lui se moare din bătaie), directorul spitalului o arde poetic pe exprimarea nefericită a purtătoarei de cuvânt, şeful poliţiei locale face diferenţieri lingvistice între clan mafiot şi familie numeroasă, parlamentarul din colegiul cu pricina legitimează cămătăria public, se duce la petreceri cu interlopii ca să lea dea fală şi îşi iubeşte public întreg electoratul ca un pastor american enoriaşii pe scena Sălii Palatului. Iar pe tânăra băştinaşă de succes din club, identificată drept mărul discordiei, martor principal în orice anchetă penală pe care n-o conduc cofetăresele, o protejează toată lumea, i se dă public numai prenumele şi iniţiala numelui de familie şi, cel puţin public, n-o întreabă nimeni de sănătate.

Ăsta-i, de ani de zile, statul