Ioana Maria Vlas locuieşte, de câteva luni, într-un sătuc din judeţul Sibiu. La câteva sute de metri de casa sa din Nou Român trece Oltul, iar zona este împrejmuită de păduri.
„Am venit acum patru luni, împreună cu o prietenă de-a mea, pictoriţa Monica Vasiuc din Cluj. Nu am venit cu gândul să mă mut aici, dar pur şi simplu m-am îndrăgostit de acest loc şi am rămas să locuiesc în casa Monicăi", spune Maria Vlas. Îşi ocupă timpul cu pescuitul, cu grădinăritul, cu găinile de pe lângă casă şi cu poveştile localnicilor. „Oamenii de aici au o înţelepciune şi o filosofie de viaţă pe care oraşul le-a uitat. Seara stăm pe bancă, ei povestesc, eu ascult", spune Maria Vlas.
Nu-şi face planuri
„Mama FNI" s-a adaptat cu viaţa la ţară. „Pentru mine, confort înseamnă o baie în care să mă spăl şi aici este bine. A fost mai greu să mă adaptez când am ieşit din puşcărie. Aici am găsit liniştea sufletească şi bunătatea umană. Nu îmi fac planuri de viitor. Când vine vorba despre ziua de mâine, mă gândesc că trebuie să mă trezesc dimineaţă, să merg la pescuit. După ce mă întorc de pe baltă, mai fac una, alta, apoi citesc şi scriu. M-am apucat şi să transcriu la calculator două cărţi, pe care le-am scris de mână în perioada cât am stat în închisoare şi care cuprind experienţe din viaţa mea", spune femeia.
Ioana Maria Vlas este mulţumită cu viaţa ei actuală şi trăieşte doar din pensie. „Nu sunt deloc legată de lucrurile materiale. Dacă am un băţ de undiţă şi un lac nu-mi mai trebuie nimic. Nu sunt costisitoare. Ziua de mâine nu mă interesează. Am 67 de ani şi am trăit într-o viaţă cât au trăit alţii într-o sută", spune Maria Vlas.
