Ultimul senior ţărănist, Ion Diaconescu, a fost arestat de regimul comunist în 1947, anul scoaterii în ilegalitate a PNŢ. Una dintre închisorile în care a fost obligat să îndure condiţiile dure a fost cea de la Aiud.

Istoricii care s-au ocupat îndreaproape de calvarul trăit de deţinuţii politici în închisorile comuniste fac referire şi la revolta din 1957 de la Penitenciarul Aiud,considerată cea mai mare grevă din istoria închisorilor româneşti. Atunci, peste 700 de deţinuţi au făcut o grevă de 23 de zile, nemulţumiţi de condiţiile inumane din Penitenciar.

Revolta a coincis cu perioada în care a fost încarcerat la Aiud şi fostul preşedinte al PNŢCD. Ion Diaconescu era văzut de conducerea închisorii şi de către torţionari ca un stâlp al rezistenţei, care "prin atitudinea sa potrivinică" era un exemplu şi pentru ceilalţi duşmani de clasă". Mai mult se aprecia că ar împiedica "reeducarea".

Importanţa atribuită de comunişti revoltei este oglindit şi de episoadele în care angajaţii Ministerului de Interne veneau, în timpul grevei, din două în două zile, cu avionul la Aiud. Asta pentru a a constata cauzele revoltei şi pentru a găsi vinovaţii.

Măsura stabilită a fost mutarea capilor grevei naţional-ţărăniste şi a şefilor acestora la Râmnicu Sarat . Mai precis, pe pe 10 August 1957, intr-un vagon-dubă peste 20 de deţinuţi politici de la Aiud au luat drumul Râmnicului. Printe ei şi Ion Diaconescu.

Istoricii care au studiat perioada comunismului din România au stabilit că Diaconescu a reuşit, în timpul detenţiei de la Aiud, să stabilească o legătură cu exteriorul. Diaconescu a fost arestat în perioada 5 decembrie 1947- 30 noiembrie 1962 şi închis în cele mai dure închisori comuniste: Aiud, Jilava, Râmnic şi la mina de plumb de la Baia Sprie.

Citiţi aici fragmente din cartea „Temniţa - Destinul generaţiei noastre", în care Ion Diaconescu reme