Zeci de basarabeni au înfundat puşcăria sau au fost trimişi în lagărele din Siberia pentru că au glumit pe seama autorităţilor comuniste. Regimul totalitar bolşevic a perceput anecdota drept o ameninţare. Un lucru de neiertat erau bancurile despre conducătorii statului, mai ales despre Stalin, şi viaţa în URSS. Pentru a încadra gluma în prevederile Codului Penal, „glumeţilor" li se incrimina „infracţiunea" de agitaţie şi propagandă antisovietică. Pedeapsa era prestabilită: zece ani de privaţiune de libertate.

Printre miile de oameni sovietici trimişi la închisoare sau în gulag pentru că au glumit pe seama conducătorilor comunişti se numără şi zeci de basarabeni. Este şi cazul lui Ion Ştefaniuc, născut în 1906, la Chişinău. După 1944 a lucrat la calea ferată din RSSM, însoţitor de vagon pe ruta Chişinău-Ungheni. Cineva a avut grijă să-l denunţe că, chipurile, transporta pasageri fără bilete şi lua bani. Pe 18 octombrie 1947, i s-a organizat un flagrant, la percheziţie fiindu-i ridicate 560 de ruble. Ştefaniuc a ţinut-o una şi bună: „Banii sunt de acasă şi i-am luat pentru necesităţi". Arestat în aceeaşi zi, până să fie acumulate probe la dosar, Ştefaniuc a fost băgat în izolatorul preventiv al NKVD.

Aflându-se în detenţie, între două interogatorii, confruntări şi depoziţii, Ştefaniuc le expune colegilor de celulă viziunea sa asupra politicii interne şi externe a URSS, pe care o face praf. A povestit cu lux de amănunte despre viaţa de pomină avută până la 1940, condamnând traiul indecent şi lipsurile din URSS. A blamat colectivizarea şi a povestit o anecdotă despre Stalin, fără a bănui că printre cei din celulă erau şi informatori ai NKVD-ului.

VACA BUCLUCAŞĂ

Pârât şi de data aceasta, Ştefaniuc neagă aproape totul. Surprinzător însă, recunoaşte că a spus o anecdotă despre Stalin. Aceasta a constituit proba principală în dosarul în care a fost înv