Volumul coordonat de Andreea Paul (Vass) reuneşte consideraţii (privind raportul dintre politica românească şi politicile de gen) formulate de cîteva zeci de doamne implicate activ în viaţa Cetăţii – ca parlamentar, primar sau, pur şi simplu, ca membre de partid cu funcţii mai mult ori mai puţin importante în teritoriu sau, într-o altă categorie, ca voci ale societăţii civile. Textele lor – autentice sau convenţionale, scrise cu nerv ori cu stîngăcie – se articulează pornind de la cîteva întrebări la care li s-a propus să răspundă: „«Cine sînt?», «Cînd şi cum m-am întîlnit cu politica pentru prima oară?», «Care mi-a fost parcursul politic?», «Care a fost cel mai dificil moment din viaţa mea politică?», «Există vreo diferenţă între femeia implicată în politică şi bărbaţii aflaţi într-o situaţie similară?», «Care îmi sînt (dacă sînt) modelele şi antieroii?», «Care sînt proiectele mele politice?», «Cît de auzită este vocea femeii în politică şi ce anume se poate face ca ea să fie mai puternică şi mai coerentă?»“.
Confesiunile unor revoltateRăspund provocării Andreei Paul (Vass) doamne din toate partidele importante: de la PNL (Mihaela Bădic, Alina Gorghiu, Norica Nicolai, Adriana Săftoiu, Gherghina Vrămuleţ, Angela Zarojanu), PSD (Gabriela Creţu, Valeria Dascălu, Antonella Marinescu, Rovana Plumb), PC (Lia Ardelean, Maria Grapini), UNPR (Maria Barna), UDMR (Rozália Biró, o rara avis într-o formaţiune politică ultraconservatoare sub aspectul promovării politicilor de gen...), PIN (Lavinia Şandru); plus Zoe Petre, de la defuncta CDR. Dar majoritatea doamnelor politician care s-au încumetat să-şi exprime punctul de vedere în această chestiune sînt membre ale Partidului Democrat, în ansamblul căruia, cel puţin aparent, ponderea componentei feminine este mai vizibilă decît în cazul celorlalte formaţiuni politice. Dintre acestea, puţine sînt figuri de prim-plan (R