11 februarie 1987

Învins în poezie, învingător în realitate

Vorbim despre poezie. Alex Ştefănescu vrea să afle de ce A.P., cel din versuri, pare mereu un decepţionat şi un părăsit în dragoste.

A.P. afirmă că nu poate exista poezie de dragoste optimistă, pentru că împlinirea nu produce stare creatoare. De aceea, deşi în viaţa coti­diană nu este un nefericit în dragoste, în poezie fructifică stările ocazionale de neîmplinire şi lasă, cu bună ştiinţă, să pară un veşnic părăsit.

A.P. din realitate este opusul lui A.P. din propriile poezii de dragoste.

Pianul cu coadă

Autorul îndurerat al versurilor: „Nici nu pot nimic să-ţi spun,/ Pe curând sau rămas bun,/ Apăru numai nu,/ La adio tu”, este omul din reali­tate care a câştigat, în 1981, un pian, în urma unui pariu cu compozitorul Claudiu Negulescu, fiind sigur pe reacţia de umilinţă (neverosimilă, de altfel) pe care a anunţat-o în comportamentul unei femei, abia îngenuncheate cu vorbe grele, undeva, în judeţul Braşov. Ce se întâmplase?

Acea femeie, cântăreaţă, cu nume în sine muzical, Mi-re-la, filma pe un cal, secvenţe pentru o emisiune tv. Un operator s-a dus la ea şi i-a mutat piciorul, într-o altă poziţie, spunând că, altfel, imaginea iese prost. A.P. s-a revoltat, nu neapărat pe gestul operatorului, ci datorită pasi­vităţii cu care cântăreaţa îl lăsase pe acela să o atingă. I-a spus că, în ciuda aspectului ei angelic şi al faptelor pozitive de până atunci, este, în reali­tate, o târfă nerealizată. După care a plecat spre hotelul ARO din Braşov, împreună cu compo­zitorul Claudiu Negulescu.

Bătrânul muzician i-a zis lui A.P. că a procedat mult prea dur şi că, în mod sigur, femeia s-a supărat atât de tare, încât n-o s-o mai vadă niciodată la faţă. A.P. a replicat imediat: „Te înşeli, Claudela. În trei sferturi de oră va veni ea să-şi ceară scuze pentru ce a făcut”.

Co