De la debutul revoltelor în Orientul Mijlociu, Riadul a influenţat evenimentele dincolo de frontierele regatului wahabit şi a dejucat planurile rivalului său iranian. Expertul John Bradley descrie în ultima sa carte, care va apărea în decembrie, influenţa Arabiei Saudite în regiune şi cum islamiştii au deturnat revoltele din diverse ţări.

Arabia Saudită a jucat un rol singular în „primăvara arabă". Cu un braţ care a ghidat, dar şi un braţ de fier, Riadul a acţionat fără încetare pentru gestionarea afacerilor în întreaga regiune. Concret, dacă a fost un moment al revoltei arabe care a sunat ceasul pentru o tranziţie generală şi rapidă a unui guvern reprezentativ din zona Orientului Mijlociu a fost în ultima zi din februarie, când tancurile Arabiei Saudite au trecut frontiera pentru a zădărnici revolta populară care ameninţa puterea din Bahrein, statul vecin. Invazia a servit unui obiectiv strategic imediat - monarhia de la Riad a dat compatrioţilor sunniţi ai monarhiei de la Manama forţa de care este nevoie pentru a menţine controlul majorităţii şiite a populaţiei şi păstrarea puterii.

Dar nu a fost singurul avantaj obţinut de regele Abdullah bin Abdulaziz Al-Saud. Agresiunea reprimată a intervenit în momentul în care în Arabia Saudită, minoritatea şiită din regiunea estică bogată în petrol se agita din nou molipsită de mişcarea din Bahrein. Coloana de tancuri a servit drept lovitură simbolică şi pentru Iran şi a fost şi un semnal clar dat de Riad tuturor statelor din Orientul Mijlociu că nu va da înapoi de la nimic în determinarea de a purta o contrarevoluţie, mergând de la diplomaţia blajină la deplina angajare militară.

Pe 4 octombrie, un scurt comunicat provenit de la agenţia de presă controlată de statul saudit recunoştea existenţa unor violente confruntări în oraşul estic Qatif între şiiţi şi forţele de securitate. Comunicatul relata că „un g