„Na-ți-o ție, dă-mi-o mie”, ”Dă-o pe degeaba și apoi plătește pentru ea”, ”Vinde ieftin, plătește mult”, acestea au fost principiile după care s-au făcut retrocedările, potrivit unui raport întocmit de Centrul Român pentru Politici Europene (CRPE). România mai are 10 luni ca să rezolve blocajul privind restituirea proprietăților confiscate abuziv înainte de 1989, potrivit unei decizii CEDO.

Aproximativ 60% dintre cele 719 cauze pe care România le-a pierdut în fața Curții în perioada 1998 -2010 au implicat o încălcare a dreptului la protejarea proprietății și 42 % au implicat și o încălcare a dreptului la un proces echitabil. Majoritatea acestor încălcări au implicat restituirea proprietății, se precizează în raport.

”Motivul de fond al încălcărilor repetate din România, după cum se argumentează în hotărârea CEDO din 2008 în cauza Viaşu c. România, este activitatea legislativă supraabundentă și în mare măsură ineficace”, spune actul elaborat de CRPE

Legea a fost schimbată peste noapte

Prima lege de restituire a proprietății adoptată în România în 1991 a fost deja modificată prin peste 70 de acte normative. Adesea schimbările au intrat în vigoare imediat, afectând cereri și cauze deja introduse, dar încă nerezolvate.

”Astfel, unul dintre cele mai interesante aspecte ale cauzei Atanasiu este aceea că a semnalat disponibilitatea CEDO de a lua în considerare ca soluție acceptabilă o plafonare a despăgubirilor. Soluția nu este nouă: hotărârea a invocat implementarea de către Polonia a hotărârii-pilot Broniowksi. Decizia Poloniei de a limita valorile despăgubirilor pentru proprietăți aflate în teritorii pierdute după al Doilea Război Mondial la 20 % din valoarea inițială a proprietății a fost primită favorabil de Consiliul Europei și CEDO 8. E de remarcat că Guvernul României, în argumentele sale în fața Curții în cauza Atanasiu, cu toate că citează