Industria chimică din Arad a fost distrusă după căderea comunismului. Industria chimică a Aradului a rămas doar amintire. Închis în 1990, combinatul SC Archim SA Arad nu a mai putut fi privatizat. Nici nu au dorit ştabii locali, şerbi ai lozincii „noi nu ne vindem ţara". Investitorul care a dorit să-l preia a fost trimis la plimbare. 10 ani mai târziu, Combinatul a fost lichidat, după ce a fost vândut unei firme din Târgu-Jiu. A fost tăiat în bucăţi, iar inoxul şi platina, exportate. După patru decenii de la construcţie, Combinatul Chimic este o ruină la marginea Aradului, un model de industrie distrusă din care statul ar fi putut câştiga bani frumoşi.
O investiţie imensă tratată ca o batistă veche
Istoria combinatului este legată de familia Ceauşescu. În anii 1970, Elena Ceauşescu şi-a dorit un nou combinat chimic. Din avion, ea a arătat locul, în apropierea oraşului Arad. În 1977 a fost dat în funcţiune, deşi funcţiona numai Fabrica de îngrăşăminte complexe, iar în 1985 a fost pusă în funcţiune Fabrica de amoniac care producea 900 tone/zi şi cea de uree, 1.300 tone/zi. Cel mai prolific an din istoria Combinatului chimic de la Arad a fost 1986, chiar dacă el nu a funcţionat niciodată la întreaga sa capacitate. Motivul invocat întotdeauna a fost lipsa gazului metan, pentru că Aradul era capăt de conductă.
La 1 noiembrie 1990, fostul premier Petre Roman a hotărât oprirea lui pentru a-l salva pe cel de la Târgu-Mureş. Peste 2.000 de oameni au rămas şomeri, primii şomeri ai Aradului. A fost printre primele firme din ţară care s-a închis. Dar Guvernul Roman a fost darnic cu cei care i-au îndeplinit indicaţiile. În timp ce oamenii de rând, buni specialişti îşi făceau fişele de lichidare, conducerea combinatului era răsplătită cu contracte de muncă în străinătate pentru că nu s-a opus indicaţiilor de la Guvern. O investiţie colosal
