Albert Einstein spunea "mulţumesc" de o sută de ori pe zi. "Îmi amintesc de o sută de ori pe zi că viaţa mea lăuntrică şi cea exterioară depind de munca altor oameni, fie ei vii sau morţi. Acest lucru mă îmbie să fac eforturi mai mari pentru a dărui la rândul meu ceva, răspunzând astfel în aceeaşi măsură pentru tot ce am pri­mit şi pentru tot ce continu să primesc", a spus ma­rele fizician Albert Einstein, savantul ale cărui idei au schimbat faţa lumii noastre. Am preluat citatul acesta din cartea "The secret; pu­terea", de Rhonda Byrne, tradusă la Editura Adevăr Divin. Autoarea vorbeşte despre pu­terea extraordinară a recunoştinţei, care poate fi exprimată printr-un sincer "mulţumesc". "Cunosc mii de oameni care au reuşit să iasă din cele mai dificile situaţii imaginabile cu ajutorul recunoştinţei. Cunosc cazuri de vindecări miraculoase ale unor boli pe care medicii le credeau fără speranţă de vindecare; recuperări ale unor rinichi blocaţi, vindecări ale unor boli de inimă, regenerarea ochilor şi revenirea vederii, dispariţia unor tumori şi regenerări ale oaselor. Cunosc cazuri ale unor relaţii destrămate care s-au transformat în relaţii solide şi armonioase cu ajutorul recunoştinţei...", spune autoarea menţionată mai înainte.

Aşadar, recunoştinţa pare a fi cheia puterii noastre de a pătrunde într-un univers al iubirii, într-un univers în care ne simţim iubiţi şi iubim. În lumea suferinţei pe care o vedem zi de zi, în lumea deziluziei şi a dezbinării nu-i altceva decât mintea noastră şi puterea ei de a crea toate aceste rezultate. Lumea oamenilor vinovaţi, lumea justiţiei oarbe, lumea răzbunării de tip "ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte", lumea urii şi a deznădejdii pare a fi exact lumea minţii "nerecunoscătoare".

Lumea minţii care nu vede ce primeşte, ci doar ceea ce nu primeşte. Lumea minţii nemulţumite, a minţii continuu pusă pe cârcoteală ş