Corpul de elită al Gardienilor Revoluţiei, cunoscut ca Pasdaran, cu forţe terestre, maritime şi aeriene, a acaparat peste jumătate din economia Iranului. Societăţile afiliate controlează peste 57% din importurile ţării şi peste 30% din exporturile nepetroliere. Domeniul petrolier şi al gazului este integral sub controlul Gardienilor. Veniturile obţinute din activităţile pe piaţa neagră depăşesc 12 miliarde dolari şi 68% din exporturile ţării trec prin porturile şi cheurile ilicite controlate de Pasdaran.
Gardienii Revoluţiei - Pasdaran - constituie coloana vertebrală a puterii absolute în Iran, controlată direct de Ghidul suprem al regimului, ayatollahul Ali Khamenei. Predominanţa crescândă a Pasdaran ilustrează concentrarea puterii în mâinile lui Khamenei, epurarea altor facţiuni şi strângerea rândurilor în sânul puterii.
Potrivit surselor din diverse servicii secrete, Pasdaran, această „armă ideologică", a ieşit din rolul iniţial de „salvatori ai Revoluţiei" pentru a-şi întinde influenţa în afacerile economice şi politice ale ţării. Având undă verde din partea lui Khamenei, ea a acaparat o mare parte a economiei iraniene, în special în industria petrolieră şi a gazului şi ocupă posturi-cheie în guvern. În consecinţă, majoritatea schimburilor şi a contractelor semnate cu Iranul trec prin intermediul Pasdaran.
Accederea lui Mahmoud Ahmadinejad - un fost Gardian - la putere, ca preşedinte în 2005, a marcat punctul de plecare a unui proces care a dus comandanţii Gardienilor în puterea executivă. 10 din 21 de miniştri din cabinetul actual format în septembrie 2009 sunt comandanţi ai Pasdaran, ca şi o treime din cei 30 de guvernatori ai ţării. 80 din cele 209 locuri din Majlis (Parlament) sunt ocupate tot de membrii Pasdaran.
Prin transferul controlului media şi a unei mari părţi a comerţului, industriei, petrolului, gazului şi sectorului servi