E periculos să credem că sfârşitul SIDA e pe-aproape. Aproximativ 30 de milioane de oameni din întreaga lume trăiesc cu o infecţie HIV, iar un număr la fel de mare riscă o infectare în următorul deceniu, dacă tendinţa actuală se menţine. Finanţările guvernamentale din statele dezvoltate scad: un trend care trebuie inversat. Dar trebuie să admitem, de asemenea, că miliarde de dolari au fost cheltuiţi pe încercări bineintenţionate de a salva vieţi, fără să existe însă - iată un lucru alarmant - evaluări pertinente ale performanţelor acestor sume investite.

Acest lucru e valabil nu doar pentru campaniile pro-abstinenţă, pentru a căror eficacitate nu există dovezi, ci şi pentru multe alte măsuri de combatere a SIDA. La nivel sistemic, nu ştim ce, unde şi de ce funcţionează - sau cum să emulăm succesele.

În proiectul RethinkHIV, Centrul Consensului de la Copenhaga şi Fundaţia Rush au solicitat unui număr de 30 de economişti de top specializaţi pe impactul HIV ca, împreună cu epidemiologi, experţi în demografie şi profesionişti în specialităţi medicale, să analizeze cele mai promiţătoare reacţii la epidemie din zona cea mai lovită, adică Africa Subsahariană. Li s-a cerut să analizeze ce rezultate s-ar putea obţine cu investiţii suplimentare în şase domenii-cheie: prevenirea transmiterii pe cale sexuală, reducerea transmiterii pe căi non-sexuale, tratamentul celor bolnavi, iniţiative de utilizare a politicilor sociale şi consolidare a sistemelor de sănătate în combaterea HIV/SIDA şi, în cele din urmă, cercetări în domeniul vaccinurilor.

Studiile oferă prima încercare cuprinzătoare de folosire a unei analize cost-beneficiu în stabilirea de priorităţi. Abordarea economică poate oferi o perspectivă proaspătă, pentru că ne arată cum diferă impactul pentru societate în funcţie de opţiunile de cheltuire. Dintre investiţiile de luat în calcul, unele sunt foarte