Pe porţile grădiniţelor de stat din România ar trebui să se pună plăci de avertizare: „Pericol de moarte! Vă lăsaţi aici copiii pe riscul dumneavoastră!”
Un copil de trei ani şi jumătate se zbate, între viaţă şi moarte, la secţia de terapie intensivă, după ce a căzut de la etajul trei al grădiniţei. Era la toaletă, singur, cumva uşa s-a închis şi n-a mai putut să iasă, s-a urcat pe fereastră…
Acum, unii dintre cei ce nu ştiu care este situaţia din grădiniţele de stat, vor zice „Da’ ce făceau nesimţitele alea de educatoare? Probabil, îşi făceau unghiile. Dacă aş fi eu părintele acelui copil, le-aş omorî cu mâna mea!”
Ei bine, dacă ar fi cineva de „omorât” pentru această situaţie, este sărăcia.
Mărturisesc că, înainte de formularea frazei precedente, m-am gândit ca, în locul „sărăciei”, să trec un nume – pe al ministrului educaţiei. Dar, nu poate fi învinuit doar Funeriu pentru situaţia actuală din grădiniţele şi şcolile României. Însă, mă calcă efectiv pe nervi că, după modelul instituit de şeful statului, îşi permite să RÂDĂ, să HĂHĂIE chiar, atunci când discută probleme grave, precum starea Învăţământului. Şi că, având un EGO ce-i depăşeşte statura, vine cu dicţionare în talk-show-urile televizate dedicate stării Învăţământului, mâncând minute în şir din timpii de emisie, pentru a-şi construi o apărare faţă de evidentul său agramatism.
Revenind… Suntem ţară europeană, dar într-atât de săracă, încât nu ne putem permite să asigurăm căldura în grădiniţe şi şcoli. Astfel, copiii se îmbolnăvesc şi părinţii trebuie să găsească soluţii pentru a-i repune pe picioare, luptându-se cu un sistem medical la fel de prost ca cel de învăţământ. În plus, copilul trebuie să stea acasă cât e bolnav – o săptămână, poate chiar două. Dacă nu are bunici, cine stă cu acel copil? Evident, unul dintre părinţi, care trebuie să îşi ia concediu. Numai că, mulţi nu