Parintele Calistrat Pentru societatea de astazi (strabatuta de produsele stiintei si ale tehnologiei de ultima ora), minunile despre care se pomeneste atât în Sfintele Scripturi, cât si în cartile bisericesti referitoare la vietile sfintilor au ajuns sa fie considerate produsul imaginatiei precursoare domeniului literaturii stiintifico-fantastice (de genul celei prezente în basmele pentru copii), adica lucruri imposibil de crezut ca veridice si petrecute cândva în realitate. Cu toate acestea, în vremea noastra, se mareste de la o zi la alta numarul celor care alearga pretutindeni în cautare de evenimente senzationale si fapte nemaipomenite. O astfel de tendinta a fost de altfel consemnata ca fiind prezenta si pe vremea Mântuitorului: "Din veac nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii unui orb din nastere!" (In. 9,32). Un astfel de miracol (precum vindecarea unui orb din nastere) s-ar zice ca sta acum si în puterea stiintei medicale moderne (prin metoda transplantului si a descoperirilor genetice celor mai recente); e drept ca nu fara costuri uriase si eforturile conjugate ale echipelor de savanti angrenati în munca de cercetare pretutindeni în lume. Dumnezeu, însa, ne-a aratat calea cea mai simpla: "Toate câte cereti, rugându-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea!" (Mc. 11,24).

Ceea ce greu întelege (si înca mai greu accepta) omul contemporan este faptul ca stradania pasionata de a cunoaste si nevointa ascetica de a crede (deopotriva de jertfelnice) - adica stiinta si credinta - nu pot fi lipsite una de prezenta celeilalte. Un om cu adevarat credincios nu va nega niciodata puterea inteligentei patrunzatoare în tainele firii zidite (tot o harisma data omului de Dumnezeu – dar nu oricui, pentru ca nu chiar toti reusesc a dobândi întelepciunea!). Numai ca puterea facerii de minuni nu ni se da noua, crestinilor, doar în virtutea faptului ca ne