Lui Nicolae Ceauşescu îi plăcea să vâneze. Nu mai este un secret, toată lumea ştie. La “vânătorile” lui, precis organizate, precum ora fixă de nutreţ a unei căprioare, au participat de-a lungul timpului mulţi “preteni”.Colonelul Gaddafi nu a făcut excepţie, el venind în repetate rânduri la vânătoare în ţara noastră, şi acest lucru deja cunoscut.

“Problema” nu este că venea la vânătoare, ci cum venea. Potrivit inginerului silvic Lucian Dincă (volumul de memorii "Vânători cu Ceauşescu şi nomenclatura", Editura Tipomur, 1994) să fii la vânătoare cu Gaddafi nu era o plăcere, ci un calvar, mai ales când aducea cu el şi membrii ai familiei, inclusiv copii. Odată, aflat la o vânătoare în România, Gaddafi “şi-a exprimat dorinţa de a împuşca un urs”, notează Lucian Dincă.

“Vânătoarea s-a organizat pe raza ocolului silvic Zetea. Măsurile de pază au fost deosebite, gonacii nefiind admişi în apropierea vânătorilor. Când linia gonacilor, în înaintare, a ajuns la distanţa de circa 200 de metri de standuri, ea a fost oprită şi imediat retrasă. Colegii organizatori au fost mulţumiţi de prevederea exagerată ce se adoptase, întrucât la standul musafirului (n.r.-Gaddafi) era instaurat un sistem necunoscut la noi. Numeroşii însoţitori ai colonelului, dotaţi cu armament diversificat, declanşau cu toţii focul la apariţia vânatului, fapt care ar fi putut duce la producerea de accidente nedorite”. Dar, după vânătoarea perfect organizată a apărut un incident. Aplanat de…femei ucigaşe.

Au scos rapid pistoalele

“După vânătoare, pădurarii ocolului gazdă au adus cetină, au toaletat ursul împuşcat, pregătind organizarea tabloului de vânătoare”, continuă Lucian Dincă relatarea.

“Între pădurarii care lucrau de zor, au apărut la un moment dat doi copii tuciurii (n.r.-din familia lui Gaddafi), care se urcau cu picioarele pe urs, smulgându-i acestuia părul şi deranjând activit