Au fost căsătoriţi 72 de ani şi, la plecare, au dorit să meargă tot împreună. S-au stins la o oră diferenţă, pentru că nici dincolo nu au putut sta despărţiţi
Întinse tremurînd mîna stîngă, ca şi cum ar fi dorit să se agaţe de ceva…Bătu aerul pentru cîteva secunde, apoi, ca la un semnal, dreapta soţiei plecă spre el. Degetele li se întîlniră între paturi şi se lipiră. Se lipiră ca atunci, pe 26 mai 1939, cînd se luaseră. “Totdeauna împreună, alături la bine şi la rău, pentru tot restul vieţii?”, întrebase pastorul. Cei din biserică puteau jura că fusese cel mai clar “DA!” rostit vreodată…
Nu mai erau conştienţi. Nici unul. Aşa îi aduseseră. “Accident grav de circulaţie, două victime, una de 94 de ani, cealaltă de 90. Comă profundă”. Asta-i speria pe ei? Prin cîte trecuseră: Marea Criză, războiul mondial, decesul a doi dintre copii, naşterea stră-strănepoatei…
Schi nautic la 60 de ani
Toată viaţa fuseseră împreună. Nu puteau respira unul fără altul. Cînd el, Gordon, făcea schi nautic, la peste 60 de ani, ea ţinea volanul bărcii. Cînd el dispărea sub apă şi-i dădea emoţii, ea ştia răspunsul. “M-am dat puţin la fund, se desprinseseră şinele astea din picioarele mele şi fără ele nu mă puteam întoarce la tine”…Mariajul lor nu fusese unul extraterestru. Se iubiseră, se certaseră, se iertaseră şi iar se iubiseră. Atît.
În după-amiaza aceea, ieşiseră la cumpărături. Un vehicul mult mai puternic a intrat în ei. Au ajuns în aceeaşi rezervă. Aşa i-a găsit Donna, fiica. “Nu mai erau conştienţi, dar se ţineau de mînă, pat lîngă pat, iar asistentele plîngeau. Tata s-a dus primul, la 15:38. Am văzut că nu mai respira, era clar… Ba nu, inima-i bătea, monitorul era cald!…N-am crezut explicaţia doctorilor, dar miracolul era miracol. El respira prin inima ei! Se ţineau de mînă, sufletul mamei se încăpăţîna să-şi ia rămas bun, iar bătăile ajungeau pe moni
