Săptămînile fotbalului românesc încep cu scoruri în care predomină rotundul 0 şi se termină cu un parfum de anchetă

La sfîrșit de august, cînd Arsenal pierdea cu 2-8 lupta cu Manchester United, Arsene Wenger s-a gîndit măcar două minute că ar putea demisiona. 15 ani petrecuți la Londra și o supărare imensă, echivalentă cu un pumn în plină figură. Dar i-a trecut. Joi, Ilie Stan încasa 5 de la Maccabi Haifa. “Băieții au început să joace iar fotbal cu plăcere”, spunea, adînc înfipt în realitate, antrenorul înaintea meciului din Europa League. Faptul că jucătorii l-au contrazis cu încăpățînare, din toate pozițiile, nu prea a contat. Și lui i-a trecut. Patronul l-a criticat pentru tactică.

Pentru prima dată în ani buni de războaie în mai multe și spumoase episoade, galeria a trebuit să fie de acord cu acesta. De notat în calendar. Asemănările și deosebirile dintre România și Anglia pot fi remarcate cu ochiul liber pe mai multe planuri, așa că orice comparație ar fi de prisos și aproape haioasă.

Dar englezii ne urmăresc obsesiv și, oricît am vrea să fugim de ei și de fotbalul frumos, toate acestea vin după noi, ca să accentueze și mai mult diferența. Marți seară, Man United venea la București pentru două penalty-uri. 1, 2. Campioana României să zică merci. Thank you, actually!

Și apoi, un final normal pentru o săptămînă uscată și, pe alocuri, rușinoasă. O încheiere firească, așteptată. Șefii fotbalului la DNA, în urma reclamației unui alt recunoscut maestru al dezastrului. Vor urma audieri încurcate, dezvăluiri neașteptate, aluzii nebănuite, povești tenebroase. Așa cum, de fapt, este toată figurația românească de pe terenurile europene.

Dosarul în care apar numele Sandu și Dragomir pare sfîrșitul potrivit pentru un film absurd, absurd tocmai prin faptul că se prezintă atît de veritabil. 0 pe linie, în dreptul tuturor. 0 barat la pătrat. Un sho