„Splina ta e foarte supărată de ceva”, a murmurat ea. Apoi deodată a înţeles. „Ai ţipat la splina ta?” Încurcat, am recunoscut că da. Dryer aproape că şi-a ridicat mâinile. „Nu trebuie să faci aşa ceva. Splina ta s-a îmbolnăvit pentru că a crezut că făcea ceea ce voiai tu. Aceasta s-a întâmplat pentru că, inconştient, îi dădeai instrucţiuni greşite. Acum, că ai ţipat la ea, este cu adevărat confuză.” Şi-a clătinat capul cu îngrijorare. „Niciodată, niciodată să nu te superi pe corpul tău sau pe organele interne”, m-a sfătuit. „Trimite-le numai mesaje po­zitive.” Aceasta este relatarea lui Michael Talbot, autorul unei cărţi excepţionale, „Universul Holografic” (Ed. Cartea Daath), în care sunt dezvăluite concluziile unor cercetări ştiiţifice din fizica cuantică sau din domeniul medical, cercetări ce pun sub semnul întrebării natura realităţii fizice pe care o vedem, inclusiv soli­ditatea propriului nostru corp.

Michael Talbot vorbeşte mai sus despre întâl­ni­rea sa cu o clarvă­zătoare, care a par­ticipat la diferite cercetări, inclusiv compararea diagnosticului pus de ea cu cel al investigaţiilor medi­cale dintr-un mare spital din America. Faptul că Talbot „ţipase” la propria-i splină se petrecuse cu doar câteva zile înainte de întâlnirea lui cu Dryer şi numai el fusese martorul unic al propriilor gânduri. Nu doar că Dryer îi spusese că splina sa avea o suferinţă, dar îi atrăsese atenţia asupra faptului că organul asculta trăirile şi cuvintele sale ca pe un ordin.

Ceea ce nu ştim noi este tocmai faptul că şi organele noastre pot „asculta” ceea ce gândim sau simţim. Nu ştim că este posibil ca ceea ce numim conştiinţă şi inteligenţă să nu ne aparţină numai nouă. Numeroşi cercetători (despre care scrie Michael Talbot) au arătat că imaginaţia şi gândurile noastre ne pot schimba structurile fizice până acolo că ne putem vindeca sau îmbolnăvi. În urmă cu puţin