De generaţii bune, Europa Occidentală s-a obişnuit cu formula electorală a atragerii votanţilor prin politici bazate eminamente pe progrese susţinute în beneficiul unei părţi cât mai mari a populaţiei. Orice observator al recentelor congrese de partid desfăşurate, săptămânile trecute, în Marea Britanie va fi sesizat însă instantaneu că asemenea vremuri glorioase au apus.

Congresele laburiştilor, conservatorilor şi liberal-democraţilor s-au demonstrat dominate de o serie întreagă de interese „speciale" - începând cu cele ale sindicatelor funcţionarilor peste cele ale sectorului financiar reprezentat de o puzderie de lobbyişti şi terminând cu interesele industriei verzi, dar şi ale omniprezentei industrii mass-media. Toată lumea spera, desigur, la cât mai multe concesii din partea partidelor, mai ales ale celor aflate la guvernare - fie la o regularizare cât mai laxă a marilor afaceri şi capitaluri financiare, fie la o protecţie socială sporită pentru membrii de sindicat, la sistarea monitorizării preţurilor energiei verzi sau la menţinerea usturătoarei taxe percepute de BBC tuturor cetăţenilor ţării pentru discutabila plăcere de a putea urmări cele două posturi tv ale corporaţiei.

Victor Ponta şi Crin Antonescu s-au numărat printre invitaţii de peste hotare ai laburiştilor, respectiv liberal-democraţilor cu ocazia congreselor lor. Am convingerea că cei doi vor fi fost extrem de stimulaţi de cele văzute. Delegaţii la congres au fost declasaţi mai mult sau mai puţin pe post de butaforie, neavând posibilitatea să influenţeze în vreun fel direcţia politică. Congresele au adus a hibrid grotesc dintre un show comercial şi o adunare de habotnici convinşi că predicile lor vor vindeca lumea de toate relele - au fost, cu alte cuvinte, simple spectacole pentru ca liderii de partid să se poată pune în scenă şi transmite mesaje artificiale, în timp ce găştile din sa