"Tirania impusa de oligarhia capitalului global exista de 20 de ani. Au avut loc privatizari si liberalizari fara precedent in istoria omenirii. Statele-natiune sunt ca niste oameni de zapada in plina vara; in fiecare saptamana li se restrang drepturile suverane. Iar foametea creste. Salariul minim pentru fermieri, drepturi asupra pamantului, drepturi asupra semintelor, asupra fertilizatorilor, accesul garantat prin lege la mancare: acestea sunt lucruri pe care le putem obtine, nu sunt o utopie".
Declaratia ii apartine lui Jean Ziegler, fost comisar special ONU in probleme alimentare, din cadrul unui interviu acordat pentru Deutsche Welle.
Ceea ce spune Ziegler, pe scurt, este ca speculatiile financiare pe produse alimentare sunt o crima. Ca cei care tranzactioneaza astfel de produse, in scop speculativ, contribuie si determina nu doar foamete, ci si moartea multor oameni in tari sub-dezvoltate din Africa.
Cum se intampla asta? In cazul marfurilor, preturile la care marii producatori isi vand produsele agricole este determinat pe burse, similar cu modul in care pretul produselor alimentare vandute intr-o piata este determinat atat de costurile de productie, cat si de cererea pentru produsul respectiv. Iar, intr-o piata, pe masura ce este cererea mai mare, si pretul este mai mare.
In burse lucrurile stau la fel: cu cat exista mai multi cumparatori pentru anumite produse, pretul are tendinta sa creasca intrucat, ca la o licitatie, unii cumparatori sunt dispusi sa plateasca mai mult decat altii. Asadar, cererea mare ridica preturile.
Teoria economica standard explica aceasta situatie prin ceea ce se numeste curba cererii si ofertei. Care se traduce, simplu, prin faptul ca o cerere sporita, care depaseste oferta, este corectata prin pret pana se atinge un punct de echilibru. Asta inseamna ca preturile mari la ma
